|
|
Psalmii Capitolul137
1 Lângă râurile Babilonului, acolo ne-am aşezat, da, am plâns când ne-am amintit de Sion.
2 Ne-am atârnat harpele noastre în sălcii în mijlocul lor.
3 Pentru că acolo cei ce ne-au dus în captivitate ne cereau cântare; şi cei ce ne-au risipit, ne cereau mir, spunând: Cântaţi-ne din cântările Sionului.
4 Cum să cântăm noi cântarea DOMNULUI într-o ţară străină?
5 Dacă te voi uita, Ierusalime, dreapta mea să uite iscusinţa ei.
6 Dacă nu îmi voi aminti de tine, să mi se lipească limba de cerul gurii mele; dacă nu voi înălţa Ierusalimul mai presus de bucuria mea dintâi.
7 Aminteşte-ţi, DOAMNE, de copiii Edomului în ziua Ierusalimului; ei care au spus: Radeţi-l, radeţi-l, până la temeliile sale.
8 Fiică a Babilonului, sortită nimicirii; ferice de cel ce îţi răsplăteşte aşa cum ne-ai făcut tu nouă.
9 Ferice de cel ce ia şi zdrobeşte pe micuţii tăi de pietre.
|
|