|
|
Psalmii Capitolul109
1 Nu tăcea, Dumnezeul laudei mele,
2 Pentru că gura celui stricat şi gura celui înşelător sunt deschise împotriva mea, au vorbit împotriva mea cu o limbă mincinoasă.
3 M-au încercuit de asemenea cu vorbe de ură şi au luptat împotriva mea fără motiv.
4 Pentru dragostea mea sunt ei potrivnicii mei, dar eu mă dedic rugăciunii.
5 Şi mi-au răsplătit cu rău pentru bine şi ură pentru dragostea mea.
6 Pune peste el un om stricat şi să stea în picioare Satan la dreapta lui.
7 Când va fi judecat, să fie condamnat şi rugăciunea lui să devină păcat.
8 Zilele lui să fie puţine; şi un altul să îi ia serviciul.
9 Copiii lui să fie fără tată şi soţia lui văduvă.
10 Copiii lui să fie continuu vagabonzi şi să cerşească, să îşi caute de asemenea pâinea departe de locurile lor pustiite.
11 Jecmănitorul să apuce tot ce are el; şi lasă străinii să prade munca lui.
12 Să nu fie acolo niciunul să întindă mila spre el, nici să nu fie cineva să arate favoare pentru copiii lui fără tată.
13 Urmaşii lui să se stârpească; şi în generaţia următoare numele lor să fie şters.
14 Nelegiuirea taţilor lui să fie amintită înaintea DOMNULUI; şi să nu se şteargă păcatul mamei sale.
15 Să fie înaintea DOMNULUI continuu, ca să stârpească amintirea lor de pe pământ.
16 Pentru că nu şi-a amintit să arate milă, ci a persecutat pe sărac şi pe nevoiaş, ca să ucidă pe cel cu inima frântă.
17 Cum a iubit el blestemarea, astfel să vină aceasta la el; cum nu şi-a găsit plăcere în binecuvântare, astfel să se depărteze aceasta de el.
18 Cum s-a îmbrăcat cu blestemare precum cu haina lui, astfel să vină aceasta în adâncurile lui ca apa, şi în oasele lui ca untdelemnul.
19 Să îi fie ca o haină care îl acoperă şi ca un brâu cu care este încins continuu.
20 Să fie aceasta răsplata potrivnicilor mei de la DOMNUL şi a celor ce vorbesc rău împotriva sufletului meu.
21 Dar tu, DUMNEZEULE Domnul, lucrează pentru mine datorită numelui tău, pentru că mila ta este bună, salvează-mă.
22 Căci eu sunt sărac şi nevoiaş, şi inima mea este rănită înăuntrul meu.
23 Am trecut ca umbra când aceasta se lungeşte, sunt aruncat în sus şi în jos ca lăcusta.
24 Genunchii mei se clatină de postire şi carnea mea hămeseşte de grăsime.
25 Am devenit de asemenea ocară pentru ei, când s-au uitat la mine şi-au clătinat capetele.
26 Ajută-mă, DOAMNE Dumnezeul meu, salvează-mă conform milei tale,
27 Ca ei să ştie că aceasta este mâna ta; că tu, DOAMNE, ai făcut aceasta.
28 Lasă-i să blesteme, dar tu binecuvântează; când ei se ridică, să fie ruşinaţi; dar servitorul tău să se bucure.
29 Potrivnicii mei să se îmbrace cu ruşine şi să se acopere cu propria lor confuzie, precum cu o manta.
30 Voi lăuda foarte mult pe DOMNUL cu gura mea; da, îl voi lăuda în mijlocul mulţimii.
31 Pentru că va sta în picioare la dreapta celui sărac, pentru a-l salva de cei ce îi condamnă sufletul.
|
|