1 Dumnezeu, care în multe dăţi şi în diferite feluri, a vorbit odinioară taţilor prin profeţi,
2 În aceste zile de pe urmă ne-a vorbit prin Fiul său, pe care l-a pus moştenitor a toate, prin care a şi făcut lumile;
3 Care, fiind strălucirea gloriei lui şi caracterul întipărit al persoanei lui şi susţinând toate prin cuvântul puterii lui, după ce a făcut prin el însuşi curăţarea păcatelor noastre, s-a aşezat la dreapta Maiestăţii în înălţime;
4 Fiind făcut cu atât mai bun decât îngerii, cu cât a obţinut prin moştenire un nume nespus mai bun decât ei.
5 Căci, căruia dintre îngeri i-a spus el vreodată: Tu eşti Fiul meu, astăzi te-am născut? Şi din nou: Eu voi fi pentru el Tată şi el va fi pentru mine Fiu?
6 Şi din nou, când aduce în lume pe întâiul născut, el spune: Şi să i se închine toţi îngerii lui Dumnezeu.
7 Şi despre îngeri spune: Cel ce face pe îngerii lui duhuri şi pe servitorii lui o flacără de foc.
8 Dar Fiului îi spune: Tronul tău, Dumnezeule, este pentru totdeauna şi întotdeauna; un sceptru al dreptăţii este sceptrul împărăţiei tale.
9 Tu ai iubit dreptatea şi ai urât nelegiuirea; din această cauză Dumnezeu, Dumnezeul tău, te-a uns cu untdelemnul veseliei mai presus de tovarăşii tăi;
10 Şi tu, Doamne, la început ai întemeiat pământul; şi cerurile sunt faptele mâinilor tale;
11 Ele vor pieri, dar tu rămâi; şi toate se vor învechi precum o haină;
12 Şi ca pe un veşmânt le vei face sul şi vor fi schimbate; dar tu eşti acelaşi; şi anii tăi nu vor înceta.
13 Şi căruia dintre îngeri i-a spus vreodată: Şezi la dreapta mea, până voi face pe duşmanii tăi aşternutul piciorului tău?
14 Nu sunt toţi duhuri servitoare, trimise să servească pentru cei ce vor fi moştenitori ai salvării?