|
|
Psalmii Capitolul44
1 Noi am auzit cu urechile noastre, Dumnezeule, taţii noştri ne-au spus ce lucrare ai făcut în zilele lor, în timpurile din vechime.
2 Cum ai alungat pe păgâni cu mâna ta şi i-ai sădit; cum ai chinuit popoarele şi le-ai alungat.
3 Căci nu prin sabia lor au luat ţara în stăpânire, nici braţul lor nu i-a salvat, ci dreapta ta şi braţul tău şi lumina înfăţişării tale, deoarece le-ai arătat favoare.
4 Tu eşti Împăratul meu, Dumnezeule; porunceşte eliberări pentru Iacob.
5 Prin tine vom împunge pe duşmanii noştri, prin numele tău îi vom călca în picioare pe cei ce se ridică împotriva noastră.
6 Căci nu mă voi încrede în arcul meu, nici sabia mea nu mă va salva.
7 Ci tu ne-ai salvat de duşmanii noştri şi i-ai făcut de ruşine pe cei ce ne urau.
8 Cu Dumnezeu ne fălim cât este ziua de lungă şi lăudăm numele tău pentru totdeauna. Selah.
9 Dar tu ne-ai lepădat şi ne-ai făcut de ruşine şi nu mergi înainte cu armatele noastre.
10 Ne-ai făcut să dăm înapoi dinaintea duşmanului şi cei ce ne urăsc pradă pentru ei.
11 Ne-ai dat ca oi pentru a fi mâncare; şi ne-ai împrăştiat printre păgâni.
12 Vinzi poporul tău pentru nimic şi nu te îmbogăţeşti prin preţul lor.
13 Ne faci de ocară pentru vecinii noştri, o batjocură şi un lucru de râs pentru cei din jurul nostru.
14 Ne faci o zicătoare printre păgâni, o clătinare de cap printre popoare.
15 Confuzia mea este tot timpul înaintea mea şi ruşinea feţei mele m-a acoperit,
16 Din cauza vocii celui ce ocărăşte şi blasfemiază, din cauza duşmanului şi a răzbunătorului.
17 Toate acestea au venit peste noi; totuşi nu te-am uitat, nici nu ne-am purtat înşelător în legământul tău.
18 Inima noastră nu s-a întors înapoi, nici paşii noştri nu s-au abătut de la calea ta,
19 Deşi ne-ai zdrobit în locuinţa dragonilor şi ne-ai acoperit cu umbra morţii.
20 Dacă noi am uitat numele Dumnezeului nostru, sau am întins mâinile noastre spre un dumnezeu străin,
21 Nu va cerceta Dumnezeu aceasta? Căci el cunoaşte secretele inimii.
22 Da, datorită ţie suntem ucişi cât este ziua de lungă; suntem socotiţi ca oi pentru măcel.
23 Trezeşte-te; de ce dormi, Doamne? Ridică-te, nu ne lepăda pentru totdeauna.
24 De ce îţi ascunzi faţa şi uiţi nenorocirea noastră şi oprimarea noastră.
25 Căci sufletul nostru este prosternat până în ţărână, pântecul nostru se lipeşte de pământ.
26 Ridică-te în ajutorul nostru şi răscumpără-ne datorită îndurărilor tale.
|
|