|
|
Iov Capitolul32
1 Astfel aceşti trei bărbaţi au încetat să îi răspundă lui Iov, pentru că el era drept în proprii ochi.
2 Atunci s-a aprins furia lui Elihu, fiul lui Barachel buzitul, din familia lui Ram, împotriva lui Iov s-a aprins furia lui, fiindcă el s-a declarat drept pe sine însuşi mai degrabă decât pe Dumnezeu.
3 De asemenea furia lui s-a aprins împotriva celor trei prieteni ai lui, pentru că nu au găsit răspuns şi totuşi l-au condamnat pe Iov.
4 Şi Elihu a aşteptat până ce Iov a vorbit, pentru că ei erau mai bătrâni decât el.
5 Când Elihu a văzut că nu mai era răspuns în gura acestor trei bărbaţi, atunci furia lui s-a aprins.
6 Şi Elihu, fiul lui Barachel buzitul, a răspuns şi a zis: Eu sunt tânăr şi voi sunteţi foarte bătrâni, de aceea m-am temut şi nu am cutezat să vă arăt opinia mea.
7 Am spus: Zilele să vorbească şi mulţimea de ani să înveţe înţelepciune.
8 Dar este un duh în om şi insuflarea celui Atotputernic le dă înţelegere.
9 Marii bărbaţi nu sunt întotdeauna înţelepţi, nici cei bătrâni nu înţeleg judecata.
10 De aceea am spus: Daţi-mi ascultare; şi voi arăta opinia mea.
11 Iată, am aşteptat după cuvintele voastre; am deschis urechea la argumentele voastre, în timp ce aţi cercetat ce să spuneţi.
12 Da, v-am dat atenţie şi, iată, nu a fost niciunul dintre voi care să îl fi convins pe Iov, sau care să fi răspuns cuvintelor sale;
13 Ca nu cumva să spuneţi: Noi am găsit înţelepciune; Dumnezeu îl trânteşte, nu omul.
14 Acum el nu a îndreptat cuvintele sale împotriva mea, nici nu îi voi răspunde cu vorbirile voastre.
15 Ei au fost uimiţi, nu au mai răspuns, au părăsit vorbirea.
16 Când am aşteptat (căci nu vorbeau, ci stăteau liniştiţi şi nu mai răspundeau);
17 Am spus: Voi răspunde şi partea mea, de asemenea voi arăta opinia mea.
18 Căci sunt plin de cuvinte, duhul dinăuntrul meu mă constrânge.
19 Iată, pântecul meu este ca vinul care nu are ieşire; este gata să pleznească precum burdufurile noi.
20 Voi vorbi ca să mă înviorez; îmi voi deschide buzele şi voi răspunde.
21 Nu mă lăsaţi, vă rog, să părtinesc faţa vreunui om, nici nu mă lăsaţi să dau titluri linguşitoare omului.
22 Căci nu ştiu să dau titluri linguşitoare; făcând astfel, făcătorul meu m-ar lua curând.
|
|