1 De ce, văzând că timpurile nu sunt ascunse de cel Atotputernic, nu văd zilele lui cei ce îl cunosc?
2 Unii mută pietrele de hotar; ei cu violenţă iau turme şi păşunea lor.
3 Ei alungă măgarul celor fără tată, iau boul văduvei drept garanţie.
4 Ei abat pe nevoiaş de pe cale; săracii pământului se ascund împreună.
5 Iată, asemenea măgarilor sălbatici în pustie, ei merg înainte să îşi facă lucrarea; sculându-se din timp pentru o pradă, pustia aduce hrană pentru ei şi pentru copiii lor.
6 Ei îşi culeg fiecare nutreţul său în câmp şi adună recolta viei celor stricaţi.
7 Ei fac pe cei goi să găzduiască fără haină, încât nu au acoperământ pe frig.
8 Ei sunt uzi de aversele de ploaie ale munţilor şi îmbrăţişează stânca din lipsa unui adăpost.
9 Ei smulg pe cel fără tată de la piept şi iau garanţie de la sărac.
10 Îl fac să meargă gol, fără haină, şi iau snopul de la cel flămând.
11 Ei fac ulei înăuntrul zidurilor lor şi calcă teascurile lor de vin şi suferă de sete.
12 Oamenii din cetate gem şi sufletul celui rănit ţipă; totuşi Dumnezeu nu le pune la socoteală nebunia.
13 Ei sunt dintre cei care se revoltă împotriva luminii, ei nu cunosc căile ei, nici nu locuiesc în cărările ei.
14 Ucigaşul, ridicându-se odată cu lumina, ucide pe sărac şi pe nevoiaş şi în timpul nopţii este ca un hoţ.
15 Ochiul celui adulter de asemenea aşteaptă amurgul, spunând: Niciun ochi nu mă va vedea; şi îşi deghizează faţa.
16 În întuneric ei sparg casele pe care le-au însemnat pentru ei în timpul zilei; ei nu cunosc lumina.
17 Căci dimineaţa este pentru ei întocmai ca umbra morţii, dacă cineva îi cunoaşte, ei sunt în terorile umbrei morţii.
18 El este iute ca apele; partea lor este blestemată pe pământ; nu priveşte calea viilor.
19 Secetă şi arşiţă mistuie apele zăpezilor; la fel mormântul celor care au păcătuit.
20 Pântecul îl va uita; viermele se va înfrupta din el; nu va mai fi amintit; şi stricăciunea va fi frântă ca un pom.
21 El se poartă rău cu cea stearpă care nu naşte şi nu face bine văduvei.
22 El atrage de asemenea pe cel puternic cu puterea sa; se ridică şi niciun om nu este sigur de viaţă.
23 Deşi îi este dat să fie în siguranţă acolo unde se odihneşte, totuşi ochii lui sunt peste căile lor.
24 Ei sunt înălţaţi pentru puţin timp, dar apoi sunt înjosiţi; sunt scoşi de pe cale ca toţi ceilalţi şi retezaţi ca vârfurile spicelor.
25 Şi dacă nu este aşa acum, cine mă va face mincinos şi va face vorbirea mea fără valoare?