|
|
Numeri Capitolul22
1 Şi copiii lui Israel au plecat şi au aşezat corturile în câmpiile lui Moab de partea aceasta a Iordanului lângă Ierihon.
2 Şi Balac, fiul lui Ţipor, a văzut tot ceea ce Israel făcuse amoriţilor.
3 Şi Moab a fost foarte înfricoşat de popor, pentru că erau mulţi, şi Moab s-a tulburat din cauza copiilor lui Israel.
4 Şi Moab le-a spus bătrânilor lui Madian: Acum, această mulţime va linge pe toţi cei ce sunt de jur împrejurul nostru, precum boul linge iarba câmpului. Şi Balac, fiul lui Ţipor, era împăratul moabiţilor în acel timp.
5 De aceea a trimis mesageri la Balaam, fiul lui Beor, la Petor, care este lângă râul din ţara copiilor poporului său, pentru a-l chema, spunând: Iată, a ieşit un popor din Egipt; iată, ei acoperă faţa pământului şi s-au aşezat înaintea mea;
6 Şi acum vino, te rog, blestemă-mi acest popor, pentru că ei sunt prea puternici pentru mine, s-ar putea să înving; ca să îi batem şi să îi alungăm din ţară; căci ştiu că pe cine binecuvântezi tu, este binecuvântat, şi pe cine blestemi tu, este blestemat.
7 Şi bătrânii lui Moab şi bătrânii lui Madian au plecat cu răsplăţile pentru ghicire în mâna lor; şi au venit la Balaam şi i-au spus cuvintele lui Balac.
8 Şi el le-a spus: Rămâneţi aici în această noapte şi vă voi aduce vorbă din nou, precum DOMNUL îmi va vorbi şi prinţii lui Moab au rămas cu Balaam.
9 Şi Dumnezeu a venit la Balaam şi a spus: Cine sunt aceşti oameni găzduiţi la tine?
10 Şi Balaam i-a spus lui Dumnezeu: Balac, fiul lui Ţipor, împăratul lui Moab, a trimis la mine, spunând:
11 Iată, a ieşit din Egipt un popor care acoperă faţa pământului, vino acum, blestemă-i pentru mine; poate că voi fi în stare să îi înving şi să îi alung.
12 Şi Dumnezeu i-a spus lui Balaam: Să nu mergi cu ei; să nu blestemi poporul, pentru că ei sunt binecuvântaţi.
13 Şi Balaam s-a sculat dimineaţa şi a spus prinţilor lui Balac: Întoarceţi-vă în ţara voastră, pentru că DOMNUL refuză să mă lase să merg cu voi.
14 Şi prinţii lui Moab s-au ridicat şi au mers la Balac şi au spus: Balaam refuză să vină cu noi.
15 Şi Balac a trimis din nou prinţi, mai mulţi şi demni de mai multă cinste decât ceilalţi.
16 Şi ei au venit la Balaam şi i-au spus: Astfel spune Balac, fiul lui Ţipor: Te rog, nu lăsa nimic să te împiedice de a veni la mine;
17 Pentru că foarte mult te voi onora şi voi face orice îmi spui, vino de aceea, te rog, blestemă-mi acest popor.
18 Şi Balaam a răspuns şi a spus servitorilor lui Balac: Dacă Balac mi-ar da casa lui plină de argint şi aur, eu nu pot trece peste cuvântul DOMNULUI Dumnezeul meu, pentru a face mai puţin sau mai mult.
19 De aceea acum, vă rog, rămâneţi şi voi aici în această noapte, ca să ştiu ce îmi va spune mai mult DOMNUL.
20 Şi Dumnezeu a venit la Balaam în timpul nopţii şi i-a spus: Dacă bărbaţii vin să te cheme, scoală-te şi du-te cu ei; dar totuşi cuvântul pe care ţi-l voi spune: Acela să îl faci.
21 Şi Balaam s-a sculat dimineaţa şi şi-a înşeuat măgăriţa şi a mers cu prinţii lui Moab.
22 Şi mânia lui Dumnezeu s-a aprins pentru că el s-a dus şi îngerul DOMNULUI a stat în picioare pe cale ca potrivnic împotriva lui. Acum el călărea pe măgăriţa sa şi cei doi servitori ai lui erau cu el.
23 Şi măgăriţa a văzut îngerul DOMNULUI stând în picioare pe cale şi sabia lui trasă în mâna sa şi măgăriţa s-a abătut afară de pe cale şi a intrat în câmp; şi Balaam a lovit măgăriţa să o întoarcă pe cale.
24 Dar îngerul DOMNULUI a stat pe o cărare a viilor, un zid fiind de această parte şi un zid de cealaltă parte.
25 Şi când măgăriţa a văzut îngerul DOMNULUI, s-a trântit de zid şi a turtit piciorul lui Balaam de zid şi el a lovit-o din nou.
26 Şi îngerul DOMNULUI a mers mai departe şi a stat în picioare într-un loc strâmt, unde nu era drum să întorci nici la dreapta nici la stânga.
27 Şi când măgăriţa a văzut pe îngerul DOMNULUI, a căzut sub Balaam şi mânia lui Balaam s-a aprins şi el a lovit măgăriţa cu un toiag.
28 Şi DOMNUL a deschis gura măgăriţei şi ea a spus lui Balaam: Ce ţi-am făcut, că m-ai lovit de aceste trei ori?
29 Şi Balaam a spus măgăriţei: Pentru că m-ai batjocorit, de ar fi fost o sabie în mâna mea te-aş fi ucis chiar acum.
30 Iar măgăriţa i-a spus lui Balaam: Nu sunt eu măgăriţa ta, pe care ai călărit de când am fost a ta până în această zi? Obişnuiam vreodată să îţi fac astfel? Iar el a spus: Nu.
31 Atunci DOMNUL a deschis ochii lui Balaam şi el a văzut pe îngerul DOMNULUI stând în picioare pe cale şi sabia lui trasă în mâna lui şi şi-a plecat capul şi s-a aruncat cu faţa sa la pământ.
32 Şi îngerul DOMNULUI i-a spus: Pentru ce ţi-ai lovit măgăriţa de aceste trei ori? Iată, am ieşit să stau împotriva ta, deoarece calea ta este perversă înaintea mea,
33 Şi măgăriţa m-a văzut şi s-a abătut de la mine de aceste trei ori, dacă nu s-ar fi abătut de la mine, cu siguranţă te-aş fi ucis şi pe ea aş fi lăsat-o vie.
34 Şi Balaam a spus îngerului DOMNULUI: Am păcătuit, pentru că nu am ştiut că stai în cale împotriva mea; acum de aceea dacă aceasta te nemulţumeşte, mă voi întoarce înapoi.
35 Şi îngerul DOMNULUI i-a spus lui Balaam: Du-te cu aceşti bărbaţi, dar numai cuvântul pe care ţi-l voi spune: Acela să îl vorbeşti. Astfel Balaam a mers cu prinţii lui Balac.
36 Şi când Balac a auzit că a venit Balaam, a ieşit să îl întâlnească la o cetate a lui Moab, care este pe graniţa Arnonului, care este în ţinutul cel mai îndepărtat.
37 Şi Balac i-a spus lui Balaam: Nu am trimis la tine cu stăruinţă ca să te cheme? Pentru ce nu ai venit la mine? Nu sunt eu în stare să te onorez?
38 Şi Balaam i-a spus lui Balac: Iată, am venit la tine, am eu vreo putere în vreun fel să spun ceva? cuvântul pe care Dumnezeu îl pune în gura mea, aceea voi vorbi.
39 Şi Balaam a mers cu Balac şi au venit la Chiriat-Huţot.
40 Şi Balac a oferit boi şi oi şi a trimis la Balaam şi la prinţii care erau cu el.
41 Şi s-a întâmplat, a doua zi, că Balac a luat pe Balaam şi l-a urcat la înălţimile lui Baal, ca de acolo să vadă până şi cea mai îndepărtată margine a poporului.
|
|