1 Dar s-a întâmplat că, atunci când Sanbalat a auzit că noi am construit zidul, s-a înfuriat şi s-a aprins mult şi a batjocorit pe iudei.
2 Şi a vorbit înaintea fraţilor săi şi a armatei Samariei şi a spus: Ce fac aceşti iudei slabi? Se vor întări ei? Vor sacrifica ei? Vor termina ei într-o zi? Vor reînvia ei pietrele din grămezile de moloz care sunt arse?
3 Şi Tobia amonitul era lângă el şi a spus: Ceea ce ei construiesc dacă doar o vulpe s-ar urca, ar dărâma zidul lor de piatră.
4 Auzi, Dumnezeul nostru, pentru că suntem dispreţuiţi; şi întoarce ocara lor asupra capului lor şi dă-i ca pradă în ţara captivităţii;
5 Şi nu acoperi nelegiuirea lor şi să nu fie şters păcatul lor dinaintea ta, pentru că ei te-au provocat la mânie înaintea celor care construiesc.
6 Astfel am construit noi zidul; şi tot zidul a fost îmbinat până la jumătatea lui, pentru că poporul avea inimă să muncească.
7 Dar s-a întâmplat, când au auzit Sanbalat şi Tobia şi arabii şi amoniţii şi asdodiţii că zidurile Ierusalimului erau ridicate şi că spărturile începeau să fie astupate, că s-au înfuriat foarte tare,
8 Şi au uneltit toţi împreună să vină şi să lupte împotriva Ierusalimului şi să îl împiedice.
9 Totuşi noi ne-am făcut rugăciunea către Dumnezeul nostru şi am pus o gardă împotriva lor zi şi noapte, din cauza lor.
10 Şi Iuda a spus: Puterea purtătorilor de poveri este slăbită şi este mult moloz; astfel încât nu suntem în stare să construim zidul.
11 Şi potrivnicii noştri au spus: Nu vor şti, nici nu vor vedea, până vom ajunge în mijlocul lor şi îi vom ucide şi vom face ca lucrarea să înceteze.
12 Şi s-a întâmplat că, atunci când iudeii, care locuiau lângă ei, au venit, ne-au spus de zece ori: Oriunde vă veţi întoarce, ei vor fi peste voi.
13 De aceea am pus în locurile mai de jos în spatele zidului şi în locurile mai înalte, chiar eu am aşezat poporul după familiile lor cu săbiile lor, cu suliţele lor şi cu arcurile lor.
14 Şi m-am uitat şi m-am ridicat şi am spus nobililor şi conducătorilor şi restului poporului: Nu vă temeţi de ei; Amintiţi-vă de DOMNUL, care este mare şi înfricoşător, şi luptaţi pentru fraţii voştri, fiii voştri şi fiicele voastre, soţiile voastre şi casele voastre.
15 Şi s-a întâmplat, când duşmanii noştri au auzit că ni s-a făcut cunoscut şi că Dumnezeu făcuse sfatul lor de nimic, că noi ne-am întors cu toţii la zid, fiecare la lucrarea sa.
16 Şi s-a întâmplat, de atunci înainte, că jumătate din servitorii mei lucrau în lucrare şi cealaltă jumătate din ei purtau deopotrivă suliţele, scuturile şi arcurile şi armurile; şi conducătorii erau în spatele întregii case a lui Iuda.
17 Cei care construiau zidul şi cei care purtau poveri, cu cei care încărcau, fiecare cu o mână lucra în lucrare şi cu cealaltă ţinea o armă.
18 Deoarece cei care construiau, fiecare îşi avea sabia lui încinsă la şold şi astfel construia. Şi cel care suna din trâmbiţă era lângă mine.
19 Şi am spus nobililor şi conducătorilor şi restului poporului: Lucrarea este mare şi întinsă şi noi suntem împrăştiaţi pe zid, departe unul de altul.
20 Oriunde veţi auzi sunetul trâmbiţei, să vă adunaţi într-acolo la noi; Dumnezeul nostru va lupta pentru noi.
21 Astfel noi munceam în lucrare; şi jumătate din ei purtau suliţele de la ridicarea dimineţii până când stelele apăreau.
22 Tot astfel în acel timp am spus poporului: Fiecare cu servitorul său să găzduiască în Ierusalim, ca noaptea să ne fie gardă, şi ziua să muncească.
23 Astfel nici eu, nici fraţii mei, nici servitorii mei, nici bărbaţii de gardă care mă urmau, niciunul dintre noi nu ne-am dezbrăcat de hainele noastre, fiecare se dezbrăca doar pentru spălare.