1 Vai mie! Pentru că sunt ca după adunatul fructelor de vară, precum strugurii culeşi pe urma recoltei; nu este niciun ciorchine de mâncat, sufletul meu doreşte întâiul rod copt al fructelor.
2 Omul bun a pierit de pe pământ; nu este niciunul integru printre oameni; toţi stau la pândă după sânge; ei vânează cu o plasă, fiecare bărbat pe fratele lui.
3 Pentru ca să facă răul cu amândouă mâinile cu zel, şi prinţul şi judecătorul cer o răsplată; şi omul mare, îşi rosteşte dorinţa ticăloasă; astfel încheie târgul.
4 Cel mai bun dintre ei este ca un mărăcine, cel mai integru este mai ascuţit decât un gard de spini; ziua paznicilor tăi şi a cercetării vine; acum va fi uimirea şi nedumerirea lor.
5 Nu vă încredeţi într-un prieten, nu vă puneţi încrederea într-o călăuză; păzeşte-ţi uşile gurii tale de cea care se întinde la pieptul tău.
6 Fiindcă fiul îl dezonorează pe tată, fiica se ridică împotriva mamei sale, nora împotriva soacrei ei; duşmanii unui om sunt oamenii propriei case.
7 De aceea eu voi privi la DOMNUL; îl voi aştepta pe Dumnezeul salvării mele; Dumnezeul meu mă va auzi.
8 Nu te bucura împotriva mea, duşmanul meu; când cad, mă voi scula; când stau în întuneric, DOMNUL îmi va fi o lumină.
9 Voi purta indignarea DOMNULUI, fiindcă am păcătuit împotriva lui, până când va pleda în cauza mea şi îmi va face judecata; mă va scoate la lumină iar eu voi privi dreptatea lui.
10 Atunci cea care este duşmana mea va vedea, şi ruşinea o va acoperi pe cea care mi-a spus: Unde este DOMNUL Dumnezeul tău? Ochii mei o vor privi; acum ea va fi călcată în picioare ca noroiul de pe străzi.
11 În ziua în care zidurile tale vor fi construite, în acea zi hotărârea va fi mult îndepărtată.
12 În acea zi de asemenea el va veni din Asiria, până la tine, şi din cetăţile fortificate, şi din fortăreaţă până la râu, şi de la mare la mare, şi din munte la munte.
13 Cu toate acestea, ţara va fi părăsită din cauza celor ce locuiesc în ea, datorită roadelor faptelor lor.
14 Paşte-ţi poporul cu toiagul tău, turma moştenirii tale, care locuieşte singură în pădure, în mijlocul Carmelului; să se hrănească în Basan şi Galaad, ca în zilele din vechime.
15 Lui îi voi arăta lucruri minunate, conform cu zilele ieşirii tale din ţara Egiptului.
16 Naţiunile vor vedea şi vor fi încurcate în toată tăria lor; ei îşi vor pune mâna la gură, urechile lor vor fi surde.
17 Vor linge ţărâna ca un şarpe, vor ieşi din găurile lor ca viermii pământului; le va fi frică de DOMNUL, Dumnezeul nostru, şi se vor înfricoşa din cauza ta.
18 Cine este un Dumnezeu ca tine, care iartă nelegiuirea şi trece cu vederea încălcarea de lege a rămăşiţei moştenirii sale? Nu îşi ţine mânia pentru totdeauna, fiindcă găseşte plăcere în milă.
19 El se va întoarce din nou, va avea milă de noi; el va supune nelegiuirile noastre; şi tu vei arunca toate păcatele lor în adâncurile mării.
20 Tu vei împlini adevărul lui Iacob şi mila lui Avraam, pe care le-ai jurat taţilor noştri în zilele din vechime.