|
|
Isaia Capitolul47
1 Coboară şi şezi în ţărână, fiică fecioară a Babilonului, şezi pe pământ; nu este tron, fiică a caldeilor, căci nu te vei mai numi plăpândă şi delicată.
2 Ia pietrele de moară şi macină mâncare, descoperă-ţi şuviţele, dezgoleşte-ţi piciorul, descoperă-ţi coapsa, treci râurile.
3 Goliciunea ta va fi descoperită, da, ruşinea ta va fi văzută; mă voi răzbuna şi nu te voi întâlni ca un om.
4 Cât despre răscumpărătorul nostru, DOMNUL oştirilor este numele său, Cel Sfânt al lui Israel.
5 Şezi tăcută şi du-te în întuneric, fiică a caldeilor, fiindcă nu te vei mai numi: Doamna împărăţiilor.
6 M-am înfuriat pe poporul meu, am pângărit moştenirea mea şi i-am dat în mâna ta; iar tu nu le-ai arătat milă, peste cei bătrâni ai apăsat foarte mult jugul tău.
7 Şi tu spui: Voi fi o doamnă pentru totdeauna, astfel nu ţi-ai pus acestea la inimă, nici nu ţi-ai amintit sfârşitul acesteia.
8 De aceea ascultă acum, cea dedată plăcerilor, care locuieşti fără grijă, care spui în inima ta: Eu sunt şi nu este alta în afară de mine, nu voi şedea ca o văduvă, nici nu voi cunoaşte pierderea de copii;
9 Dar aceste două lucruri vor veni la tine într-o clipă, într-o singură zi, pierderea de copii şi văduvia; vor veni peste tine în desăvârşirea lor din cauza mulţimii vrăjitoriilor tale şi pentru marele număr al farmecelor tale.
10 Fiindcă te-ai încrezut în stricăciunea ta, ai spus: Nimeni nu mă vede. Înţelepciunea şi cunoaşterea ta te-au pervertit; şi ai spus în inima ta: Eu sunt şi nu este alta în afară de mine.
11 De aceea răul va veni peste tine; nu vei şti de unde se ridică, şi nenorocirea va cădea peste tine; nu vei fi în stare să o dai jos, şi dintr-odată va veni peste tine pustiire pe care nu ai cunoscut-o.
12 Stai acum cu farmecele tale şi cu mulţimea vrăjitoriilor tale, în care ai ostenit din tinereţea ta; dacă astfel vei trage vreun folos, dacă astfel vei putea învinge.
13 Eşti obosită de mulţimea sfaturilor tale. Să se ridice în picioare acum astrologii, privitorii la stele, prezicătorii după lună şi să te salveze de cele ce vor veni peste tine.
14 Iată, vor fi ca mirişte; focul îi va arde; nu se vor elibera din puterea flăcării, nu va fi cărbune la care să se încălzească, nici foc pentru a sta înaintea lui.
15 Astfel îţi vor fi aceia cu care te-ai ostenit, comercianţii din tinereţea ta; se va duce fiecare la ale lui; nimeni nu te va salva.
|
|