|
|
Faptele Apostolilor Capitolul8
1 Şi Saul a fost de acord cu uciderea lui. Iar în acele zile a fost o mare persecuţie împotriva bisericii care era la Ierusalim; şi toţi au fost împrăştiaţi prin toate regiunile Iudeei şi Samariei, exceptând apostolii.
2 Şi bărbaţi pioşi l-au dus pe Ştefan pentru a-l înmormânta şi au făcut pentru el un mare bocet.
3 Cât despre Saul, prăpădea biserica, intrând în fiecare casă; şi, târând deopotrivă bărbaţi şi femei, îi preda la închisoare.
4 De aceea cei împrăştiaţi au mers pretutindeni, predicând cuvântul.
5 Atunci Filip a coborât la cetatea Samariei şi le-a predicat pe Cristos.
6 Şi oamenii într-un gând au dat atenţie celor vorbite de Filip, auzind şi văzând miracolele pe care le făcea.
7 Fiindcă din mulţi posedaţi ieşeau duhuri necurate, strigând cu voce tare; şi mulţi paralizaţi şi şchiopi au fost vindecaţi.
8 Şi era mare bucurie în acea cetate.
9 Şi un anume bărbat, numit Simon, era dinainte în cetate folosind magia şi fermecând oamenii Samariei, spunând că el însuşi este cineva mare;
10 Căruia toţi îi dădeau atenţie, de la cel mai mic la cel mai mare, spunând: Acest om este puterea cea mare a lui Dumnezeu.
11 Şi îi dădeau atenţie, din cauză că de mult timp îi fermecase cu vrăjitorii.
12 Dar când l-au crezut pe Filip, predicând lucrurile împărăţiei lui Dumnezeu şi numele lui Isus Cristos, au fost botezaţi şi bărbaţi şi femei.
13 Atunci chiar Simon însuşi a crezut; şi după ce a fost botezat, continua cu Filip şi se minuna, privind miracolele şi semnele care erau făcute.
14 Şi când apostolii, care erau în Ierusalim, au auzit că Samaria a primit cuvântul lui Dumnezeu, au trimis la ei pe Petru şi Ioan;
15 Care, după ce au coborât, s-au rugat pentru ei să primească Duhul Sfânt;
16 (Fiindcă până atunci nu căzuse peste niciunul dintre ei; doar că erau botezaţi în numele Domnului Isus.)
17 Atunci şi-au pus mâinile peste ei şi au primit Duhul Sfânt.
18 Şi când a văzut Simon că prin punerea mâinilor apostolilor a fost dat Duhul Sfânt, le-a oferit bani,
19 Spunând: Daţi-mi şi mie această putere, ca pe oricine pun mâinile, să primească Duhul Sfânt.
20 Dar Petru i-a spus: Banii tăi să piară cu tine, pentru că te-ai gândit că darul lui Dumnezeu poate fi cumpărat cu bani.
21 Tu nu ai nici parte nici sorţ în acest lucru; fiindcă inima ta nu este dreaptă înaintea lui Dumnezeu.
22 Pocăieşte-te aşadar de această stricăciune a ta şi imploră pe Dumnezeu, dacă îţi poate fi cumva iertat gândul inimii tale.
23 Pentru că îmi dau seama că eşti în fierea amărăciunii şi legătura nedreptăţii.
24 Atunci, Simon a răspuns şi a zis: Rugaţi-vă voi pentru mine Domnului, ca niciunul dintre aceste lucruri pe care le-aţi vorbit să nu vină peste mine.
25 Şi ei, după ce au adeverit şi au predicat cuvântul Domnului, s-au întors la Ierusalim şi au predicat evanghelia în multe sate ale samaritenilor.
26 Şi îngerul Domnului i-a vorbit lui Filip, spunând: Scoală-te şi du-te spre sud, pe calea care coboară de la Ierusalim spre Gaza, care este pustie.
27 Şi s-a sculat şi s-a dus; şi iată, un bărbat din Etiopia, un famen cu mare putere la Candace, împărăteasa etiopienilor, care avea în grijă toată vistieria ei, care venise la Ierusalim să se închine,
28 Se întorcea şi şedea în carul său, citind din profetul Isaia.
29 Atunci Duhul i-a spus lui Filip: Apropie-te şi alătură-te acestui car.
30 Şi Filip a alergat acolo şi l-a auzit citind din profetul Isaia şi a spus: Înţelegi ce citeşti?
31 Iar el a spus: Cum aş putea, dacă nu mă călăuzeşte cineva? Şi i-a cerut lui Filip să urce şi să şadă cu el.
32 Şi locul din scriptură pe care îl citea era acesta: El a fost dus ca o oaie la măcel; şi ca un miel mut înaintea celui ce îl tunde, aşa nu şi-a deschis gura;
33 În umilirea lui, judecata lui a fost luată; şi generaţia sa, cine va vesti? Fiindcă viaţa i-a fost luată de pe pământ.
34 Şi famenul i-a răspuns lui Filip şi a zis: Te implor, despre cine vorbeşte profetul acest lucru? Despre el însuşi, sau despre altcineva?
35 Atunci Filip şi-a deschis gura şi a început de la aceeaşi scriptură şi i-a predicat pe Isus.
36 Şi pe când mergeau pe cale, au ajuns la o apă oarecare şi famenul a spus: Uite apă; ce mă împiedică să fiu botezat?
37 Şi Filip a spus: Dacă crezi din toată inima ta, este legiuit. Iar el a răspuns şi a zis: Cred că Isus Cristos este Fiul lui Dumnezeu.
38 Şi a poruncit să stea carul; şi au coborât amândoi în apă, deopotrivă Filip şi famenul; şi l-a botezat.
39 Şi când au ieşit din apă, Duhul Domnului l-a răpit pe Filip, şi famenul nu l-a mai văzut; şi s-a dus pe calea sa, bucurându-se.
40 Iar Filip s-a aflat la Azot; şi, traversând ţinutul, predica în toate cetăţile până a ajuns în Cezareea.
|
|