|
|
Romani Capitolul1
1 Pavel, rob al lui Isus Cristos, chemat să fie apostol, pus deoparte pentru evanghelia lui Dumnezeu,
2 (Pe care a promis-o înainte prin profeţii săi în sfintele scripturi),
3 Despre Fiul său Isus Cristos, Domnul nostru, care conform cărnii a fost făcut din sămânţa lui David;
4 Şi declarat Fiul lui Dumnezeu cu putere, conform duhului sfinţeniei, prin învierea dintre morţi;
5 Prin el noi am primit har şi apostolie, pentru ascultare faţă de credinţă printre toate naţiunile, pentru numele lui;
6 Printre care sunteţi şi voi cei chemaţi ai lui Isus Cristos;
7 Tuturor celor din Roma, preaiubiţi ai lui Dumnezeu, chemaţi sfinţi: Har vouă şi pace de la Dumnezeu Tatăl nostru şi Domnul Isus Cristos.
8 Întâi, mulţumesc Dumnezeului meu prin Isus Cristos pentru voi toţi, deoarece credinţa voastră este vestită în toată lumea.
9 Fiindcă martor îmi este Dumnezeu, pe care îl servesc cu duhul meu în evanghelia Fiului său, cum neîncetat vă menţionez întotdeauna în rugăciunile mele,
10 Cerând, dacă ar fi posibil acum în sfârşit să vin la voi, să am o călătorie bună prin voia lui Dumnezeu.
11 Fiindcă doresc mult să vă văd, ca să vă împart vreun dar spiritual, ca voi să fiţi întăriţi;
12 Şi aceasta este ca să fiu mângâiat împreună cu voi prin credinţa împărtăşită deopotrivă de voi şi de mine.
13 Dar nu voiesc să nu ştiţi, fraţilor, că deseori am plănuit să vin la voi, (dar am fost împiedicat până acum), ca să am vreun rod şi printre voi, aşa ca printre celelalte neamuri.
14 Sunt dator deopotrivă grecilor şi barbarilor; deopotrivă înţelepţilor şi neînţelepţilor.
15 Astfel, cu tot ce am în mine, sunt gata să vă predic evanghelia şi vouă, celor din Roma.
16 Fiindcă nu îmi este ruşine de evanghelia lui Cristos; fiindcă ea este puterea lui Dumnezeu pentru salvarea fiecăruia care crede; întâi a iudeului şi de asemenea a grecului.
17 Fiindcă în aceasta este dreptatea lui Dumnezeu revelată din credinţă la credinţă; aşa cum este scris: Iar cel drept va trăi prin credinţă.
18 Fiindcă furia lui Dumnezeu este revelată din cer împotriva a toată neevlavia şi nedreptatea oamenilor care ţin adevărul în nedreptate.
19 Pentru că ceea ce se poate cunoaşte despre Dumnezeu este arătat în ei; fiindcă Dumnezeu le-a arătat lor.
20 Fiindcă lucrurile invizibile ale lui de la creaţia lumii sunt văzute clar, fiind înţelese prin lucrurile făcute, deopotrivă puterea lui eternă şi Dumnezeirea; aşa că ei sunt fără scuză;
21 Întrucât, cunoscându-l pe Dumnezeu, nu l-au glorificat ca Dumnezeu, nici nu au fost mulţumitori; ci au devenit deşerţi în închipuirile lor şi inima lor proastă a fost întunecată.
22 Susţinând că sunt înţelepţi, au devenit proşti,
23 Şi au schimbat gloria Dumnezeului nemuritor într-o icoană făcută asemenea cu omul muritor şi cu păsări şi fiare cu patru picioare şi cu lucruri târâtoare.
24 De aceea Dumnezeu i-a şi predat necurăţiei prin poftele inimilor lor, să îşi dezonoreze trupurile între ei înşişi;
25 Care au schimbat adevărul lui Dumnezeu într-o minciună şi s-au închinat şi au servit creaturii mai mult decât Creatorului, care este binecuvântat pentru totdeauna. Amin.
26 Din această cauză Dumnezeu i-a predat poftelor dezonorante; fiindcă şi femeile lor au schimbat folosirea firească într-aceea care este împotriva firii;
27 Şi tot astfel şi bărbaţii, părăsind folosirea firească a femeii, au ars în pofta lor unii pentru alţii; bărbaţi cu bărbaţi înfăptuind ce este necuviincios şi primind în ei înşişi răsplata cuvenită pentru rătăcirea lor.
28 Şi tot aşa cum nu au căutat să păstreze pe Dumnezeu în cunoaşterea lor, Dumnezeu i-a predat unei minţi desfrânate, să facă acele lucruri care nu sunt cuvenite;
29 Fiind umpluţi de toată nedreptatea, curvia, răutatea, lăcomia, răzbunarea; plini de invidie, ucidere, ceartă, înşelăciune, purtări rele; şoptitori,
30 Defăimători, urâtori de Dumnezeu, insultători, mândri, lăudăroşi, născocitori de lucruri rele, neascultători de părinţi,
31 Fără înţelegere, călcători de legământ, fără afectivitate naturală, neînduplecaţi, nemiloşi;
32 Care, ştiind judecata lui Dumnezeu, că toţi cei ce fac astfel de lucruri sunt demni de moarte, nu numai că le fac, dar şi au plăcere în cei ce le comit.
|
|