|
|
Plângerile lui Ieremia Capitolul1
1 Cum şade singuratică cetatea, care era plină de popor! Cum a devenit ea ca o văduvă! Ea, care era mare printre naţiuni şi prinţesă printre provincii, cum a ajuns să plătească tribut!
2 Ea plânge amarnic noaptea şi lacrimile ei îi sunt pe obraji; printre toţi iubiţii ei, nu are pe nimeni să o mângâie; toţi prietenii ei s-au purtat cu perfidie cu ea, i-au devenit duşmani.
3 Iuda a mers în captivitate din cauza necazului şi din cauza grelei servitudini; el locuieşte printre păgâni, nu găseşte odihnă; toţi persecutorii lui l-au ajuns între strâmtori.
4 Căile Sionului jelesc, pentru că nimeni nu vine la sărbătorile solemne; toate porţile lui sunt pustiite; preoţii lui suspină, fecioarele lui sunt chinuite şi el este în amărăciune.
5 Potrivnicii lui sunt cei dintâi, duşmanii lui prosperă, pentru că DOMNUL l-a chinuit din cauza mulţimii fărădelegilor lui; copiii lui au mers în captivitate înaintea duşmanului.
6 Şi de la fiica Sionului a plecat toată frumuseţea ei; prinţii ei au devenit ca cerbii, care nu găsesc păşune, şi au fugit fără putere înaintea urmăritorului.
7 Ierusalimul şi-a amintit în zilele chinuirii lui şi a nenorocirilor lui, de toate lucrurile lui plăcute, pe care le-a avut în zilele din vechime, când poporul lui a căzut în mâna duşmanului şi nimeni nu l-a ajutat; potrivnicii l-au văzut şi i-au batjocorit sabatele.
8 Ierusalimul a păcătuit greu, de aceea el este îndepărtat; toţi care l-au onorat îl dispreţuiesc, pentru că i-au văzut goliciunea; da, el suspină şi se întoarce cu spatele.
9 Murdăria lui este în poalele lui; nu şi-a amintit de sfârşitul lui; de aceea s-a coborât minunat; nu avea mângâietor. DOAMNE, priveşte nenorocirea mea, pentru că duşmanul s-a înălţat pe sine însuşi.
10 Potrivnicul şi-a întins mâna peste toate lucrurile lui plăcute, pentru că el a văzut că păgânii au intrat în sanctuarul său, despre care tu ai poruncit ca ei să nu intre în adunarea ta.
11 Tot poporul lui suspină, ei caută pâine; şi-au dat lucrurile lor plăcute pentru hrană, pentru a-şi uşura sufletul; vezi, DOAMNE şi ia aminte, pentru că eu am devenit nemernic.
12 Nu este aceasta nimic pentru voi, toţi care treceţi? Priviţi şi vedeţi dacă este vreo întristare ca întristarea mea, care îmi este făcută, cu care DOMNUL m-a chinuit în ziua mâniei sale înverşunate.
13 El a trimis, din înălţime, foc în oasele mele şi acesta le-a învins; a întins o plasă picioarelor mele, m-a întors înapoi; m-a pustiit şi m-a făcut de leşin toată ziua.
14 Jugul fărădelegilor mele este legat de mâna sa; ei sunt împletiţi şi s-au urcat pe gâtul meu; el a făcut puterea mea să cadă, DOMNUL m-a dat în mâinile lor, din care eu nu sunt în stare să mă ridic.
15 DOMNUL a călcat în picioare pe toţi vitejii mei în mijlocul meu; a chemat o adunare împotriva mea pentru a zdrobi pe tinerii mei; DOMNUL a călcat în picioare pe fecioară, pe fiica lui Iuda, ca într-un teasc.
16 Pentru acestea plâng eu; ochiul meu, ochiul meu izvorăşte lacrimi, pentru că mângâietorul, care ar trebui să îmi uşureze sufletul, este departe de mine; copiii mei sunt pustiiţi pentru că duşmanul a învins.
17 Sionul îşi întinde mâinile şi nu este nimeni să îl mângâie; DOMNUL a poruncit referitor la Iacob, că potrivnicii lui să fie de jur împrejurul lui; Ierusalimul este, printre ei, ca o femeie în timpul menstruaţiei.
18 DOMNUL este drept, pentru că eu m-am răzvrătit împotriva poruncii lui; auziţi, vă rog, toate popoarele şi priviţi întristarea mea; fecioarele mele şi tinerii mei au mers în captivitate.
19 Eu am chemat pe iubiţii mei, dar ei m-au înşelat; preoţii mei şi bătrânii mei şi-au dat duhul în cetate, în timp ce îşi căutau hrana pentru a-şi uşura sufletele.
20 Priveşte, DOAMNE, pentru că sunt în strâmtorare; adâncurile mele sunt tulburate; inima mea este întoarsă înăuntrul meu, pentru că eu m-am răzvrătit greu; afară, sabia mă văduveşte, acasă este ca moartea.
21 Ei m-au auzit că suspin; nu este nimeni să mă mângâie; toţi duşmanii mei au auzit de tulburarea mea; ei se veselesc că ai făcut aceasta; tu vei aduce ziua pe care ai chemat-o şi ei vor fi asemenea mie.
22 Să ajungă înaintea ta toată stricăciunea lor; şi fă-le precum mi-ai făcut mie pentru toate fărădelegile mele, pentru că suspinele mele sunt multe şi inima mea este leşinată.
|
|