|
|
Faptele Apostolilor Capitolul16
1 Atunci a ajuns la Derbe şi Listra; şi iată, acolo era un anumit discipol numit Timotei, fiul unei femei iudeice care credea; iar tatăl lui era grec;
2 Care avea o mărturie bună de la fraţii care erau în Listra şi Iconia.
3 Pe el îl voia Pavel să meargă mai departe cu el; şi l-a luat şi l-a circumcis din cauza iudeilor care erau în acele locuri; fiindcă toţi ştiau că tatăl lui era grec.
4 Şi cum treceau prin cetăţi, le încredinţau să păzească hotărârile care fuseseră rânduite de apostolii şi bătrânii care erau în Ierusalim.
5 Atunci, bisericile au fost întărite în credinţă şi creşteau la număr în fiecare zi.
6 Şi după ce au străbătut Frigia şi regiunea Galatiei, au fost opriţi de Duhul Sfânt să predice în Asia cuvântul.
7 După ce au venit la Misia, au încercat să meargă în Bitinia; dar Duhul nu i-a lăsat.
8 Şi, trecând pe lângă Misia, au coborât la Troas.
9 Şi o viziune i-a apărut în noapte lui Pavel; un anumit bărbat din Macedonia stătea în picioare, chemându-l şi spunând: Vino în Macedonia şi ajută-ne.
10 Şi după ce a văzut el viziunea, îndată am căutat să ajungem în Macedonia, concluzionând noi că Domnul ne-a chemat să le predicăm evanghelia.
11 De aceea ridicând ancora din Troas, am navigat direct la Samotracia, şi a doua zi la Neapolis;
12 Şi de acolo la Filipi, care este cea mai de seamă cetate a acelei părţi din Macedonia, o colonie; şi am fost în acea cetate, rămânând câteva zile.
13 Şi în ziua de sabat ne-am dus afară din cetate, lângă râu, unde era de obicei rugăciune; şi am stat jos şi am vorbit femeilor care erau adunate.
14 Şi o anumită femeie, numită Lidia, vânzătoare de purpură din cetatea Tiatirei, care se închina lui Dumnezeu, ne-a auzit; a cărei inimă Domnul a deschis-o ca să dea atenţie lucrurilor vorbite de Pavel.
15 Şi după ce a fost botezată ea şi casa ei, ne-a implorat, spunând: Dacă m-aţi judecat a fi credincioasă Domnului, intraţi în casa mea şi rămâneţi. Şi ne-a constrâns.
16 Şi s-a întâmplat că, pe când mergeam noi la rugăciune, ne-a întâlnit o tânără roabă, posedată de un duh de ghicire, care aducea domnilor ei mult câştig prin ghicire;
17 Aceasta, îl urma pe Pavel şi pe noi şi striga, spunând: Aceşti oameni sunt robii Dumnezeului cel preaînalt, care ne arată calea salvării.
18 Şi a făcut aceasta multe zile. Dar Pavel, fiind mâhnit, s-a întors şi a spus duhului: Îţi poruncesc, în numele lui Isus Cristos, să ieşi din ea. Şi a ieşit în aceeaşi oră.
19 Şi când domnii ei au văzut că se dusese speranţa câştigului lor, au prins pe Pavel şi Sila şi i-au târât în piaţă la conducători;
20 Şi i-au adus la magistraţi, spunând: Aceşti oameni, iudei fiind, tulbură foarte mult cetatea noastră,
21 Şi învaţă obiceiuri care nu ne sunt permise de lege nici să le primim, nici să le facem, romani fiind.
22 Şi mulţimea s-a ridicat împreună împotriva lor; şi magistraţii le-au smuls hainele şi au poruncit să îi bată.
23 Şi după ce le-au dat multe lovituri, i-au aruncat în închisoare, însărcinând pe temnicer să îi ţină în siguranţă.
24 Acesta, primind o astfel de însărcinare, i-a aruncat în închisoarea interioară şi le-a strâns picioarele în butuci.
25 Şi la miezul nopţii, Pavel şi Sila se rugau şi cântau laude lui Dumnezeu; şi prizonierii îi auzeau.
26 Şi dintr-odată a fost un cutremur mare, aşa încât s-au zguduit temeliile închisorii; şi îndată, toate uşile s-au deschis şi legăturile fiecăruia s-au dezlegat.
27 Şi temnicerul, trezindu-se din somnul său şi văzând uşile închisorii deschise, a scos sabia şi intenţiona să se omoare, presupunând că prizonierii fugiseră.
28 Dar Pavel a strigat cu voce tare, spunând: Nu îţi face niciun rău; fiindcă toţi suntem aici.
29 Atunci el a cerut o lumină şi s-a repezit înăuntru şi a venit tremurând şi a căzut înaintea lui Pavel şi Sila.
30 Şi i-a dus afară şi a spus: Domnilor, ce trebuie să fac pentru a fi salvat?
31 Iar ei au spus: Crede pe Domnul Isus Cristos şi vei fi salvat tu şi casa ta.
32 Şi i-au vorbit cuvântul Domnului, lui şi tuturor care erau în casa lui.
33 Şi el i-a luat în aceeaşi oră a nopţii şi le-a spălat loviturile; şi îndată a fost botezat, el şi toţi ai lui.
34 Şi după ce i-a dus în casa lui, le-a pus mâncare înainte şi s-a bucurat, crezând în Dumnezeu cu toată casa lui.
35 Şi după ce s-a făcut ziuă, magistraţii au trimis lictorii, spunând: Lăsaţi pe aceşti oameni să plece.
36 Şi temnicerul a spus cuvintele acestea lui Pavel: Magistraţii au trimis să vă las să plecaţi; acum aşadar, plecaţi şi mergeţi în pace.
37 Dar Pavel le-a spus: Ne-au bătut în public, necondamnaţi, romani fiind, şi ne-au aruncat în închisoare; şi acum ne scot pe ascuns? Nici vorbă; ci să vină ei înşişi pentru a ne conduce afară.
38 Şi lictorii au spus aceste vorbe magistraţilor; şi s-au temut când au auzit că sunt romani.
39 Şi au venit şi îi implorau; şi i-au condus afară şi îi rugau să plece din cetate.
40 Şi au ieşit din închisoare şi au intrat la Lidia; şi după ce i-au văzut pe fraţi, i-au mângâiat şi au plecat.
|
|