|
|
Revelaţia Capitolul7
1 Şi după acestea am văzut patru îngeri stând în picioare pe cele patru colţuri ale pământului, ţinând cele patru vânturi ale pământului, ca vântul să nu sufle peste pământ, nici peste mare, nici peste vreun copac.
2 Şi am văzut alt înger urcând de la răsăritul soarelui, având sigiliul Dumnezeului cel viu; şi a strigat cu voce tare celor patru îngeri, cărora le-a fost dat să vatăme pământul şi marea,
3 Spunând: Nu vătămaţi pământul, nici marea, nici copacii, până când vom sigila pe robii Dumnezeului nostru pe frunţile lor.
4 Şi am auzit numărul celor sigilaţi; şi au fost sigilaţi o sută patruzeci şi patru de mii din toate seminţiile copiilor lui Israel.
5 Din tribul lui Iuda, au fost sigilaţi douăsprezece mii. Din tribul lui Ruben, au fost sigilaţi douăsprezece mii. Din tribul lui Gad, au fost sigilaţi douăsprezece mii.
6 Din tribul lui Aşer, au fost sigilaţi douăsprezece mii. Din tribul lui Neftali, au fost sigilaţi douăsprezece mii. Din tribul lui Manase, au fost sigilaţi douăsprezece mii.
7 Din tribul lui Simeon, au fost sigilaţi douăsprezece mii. Din tribul lui Levi, au fost sigilaţi douăsprezece mii. Din tribul lui Isahar, au fost sigilaţi douăsprezece mii.
8 Din tribul lui Zabulon, au fost sigilaţi douăsprezece mii. Din tribul lui Iosif, au fost sigilaţi douăsprezece mii. Din tribul lui Beniamin, au fost sigilaţi douăsprezece mii.
9 După aceasta m-am uitat şi iată, o mare mulţime, pe care nimeni nu o putea număra, din toate naţiunile şi din toate rasele şi popoarele şi limbile, a stat în picioare înaintea tronului şi înaintea Mielului, îmbrăcaţi în robe albe şi cu ramuri de palmieri în mâinile lor.
10 Şi strigau cu voce tare, spunând: Salvarea Dumnezeului nostru care şade pe tron şi Mielului.
11 Şi toţi îngerii stăteau în picioare de jur împrejurul tronului şi al bătrânilor şi a celor patru fiinţe vii şi cădeau pe feţele lor înaintea tronului şi i se închinau lui Dumnezeu,
12 Spunând: Amin. Binecuvântarea şi gloria şi înţelepciunea şi mulţumirea şi onoarea şi puterea şi tăria fie Dumnezeului nostru, pentru totdeauna şi întotdeauna. Amin.
13 Şi unul dintre bătrâni a răspuns, spunându-mi: Cine sunt aceştia care sunt îmbrăcaţi în robe albe? Şi de unde au venit?
14 Şi i-am zis: Domnule, tu ştii. Iar el mi-a spus: Aceştia sunt aceia care au ieşit din mare necaz şi şi-au spălat robele şi le-au albit în sângele Mielului.
15 De aceea sunt ei înaintea tronului lui Dumnezeu şi îi servesc zi şi noapte în templul său; şi cel ce şade pe tron va locui printre ei.
16 Ei nu vor mai flămânzi, nici nu vor mai înseta; nici soarele nu va cădea peste ei, nici vreo arşiţă.
17 Pentru că Mielul, care este în mijlocul tronului, îi va paşte şi îi va conduce la izvoarele vii ale apelor; şi Dumnezeu va şterge toate lacrimile de la ochii lor.
|
|