Bible-Server.org

translate into

Proverbe Capitolul17

1 Mai bine o bucată de pâine uscată şi linişte cu ea, decât o casă plină de carnea sacrificiilor cu ceartă.

2 Un servitor înţelept va conduce peste un fiu care aduce ruşine şi va avea parte de moştenire între fraţi.

3 Creuzetul este pentru argint şi cuptorul pentru aur, dar DOMNUL încearcă inimile.

4 Un făptuitor al stricăciunii dă atenţie buzelor înşelătoare, şi un mincinos dă ascultare unei limbi rele.

5 Oricine batjocoreşte pe sărac ocărăşte pe Făcătorul său, şi cel care se bucură la dezastre nu va rămâne nepedepsit.

6 Copiii copiilor sunt coroana bătrânilor şi gloria copiilor sunt taţii lor.

7 Prostului nu i se potriveşte o vorbire aleasă; cu atât mai puţin buze mincinoase unui prinţ.

8 Un dar este asemenea unei pietre preţioase în ochii celui ce o are; oriîncotro se întoarce, prosperă.

9 Cel ce acoperă o fărădelege caută iubire, dar cel ce tot repetă un lucru separă prieteni buni.

10 O mustrare îşi găseşte loc mult mai adânc la un om înţelept, decât o sută de lovituri unui prost.

11 Un om care face rău caută numai rebeliune; de aceea împotriva lui va fi trimis un mesager crud.

12 Mai bine să întâlnească un om o ursoaică jefuită de puii ei, decât un prost în nechibzuinţa lui.

13 Oricine răsplăteşte cu rău pentru bine, răul nu se va depărta de casa lui.

14 Începutul certei este ca atunci când cineva dă drumul la ape; de aceea părăseşte cearta înainte să fii amestecat în ea.

15 Cel ce declară drept pe cel stricat şi cel ce condamnă pe cel drept, chiar amândoi sunt urâciune pentru DOMNUL.

16 La ce foloseşte un preţ în mâna unui prost pentru a obţine înţelepciune, văzând că nu are inimă pentru aceasta?

17 Un prieten iubeşte în toate timpurile, şi un frate este născut pentru timpuri de restrişte.

18 Un om lipsit de înţelegere bate palma şi devine garant în prezenţa prietenilor săi.

19 Cel ce iubeşte cearta iubeşte fărădelegea, şi cel ce îşi înalţă poarta caută distrugere.

20 Cel ce are o inimă perversă nu găseşte niciun bine, şi cel ce are o limbă perversă cade în ticăloşie.

21 Cel ce dă naştere unui prost face aceasta spre întristarea lui, şi tatăl unui nebun nu are bucurie.

22 O inimă veselă face bine ca un medicament, dar un duh frânt usucă oasele.

23 Un om stricat ia un dar din sân ca să strice căile judecăţii.

24 Înţelepciune este înaintea celui ce are înţelegere, dar ochii unui prost sunt aţintiţi la marginile pământului.

25 Un fiu prost este o mâhnire pentru tatăl său şi amărăciune pentru cea care l-a născut.

26 De asemenea să pedepseşti pe cel drept nu este bine, nici să loveşti pe prinţi pentru echitate.

27 Cel ce are cunoaştere îşi cruţă cuvintele, şi un om al înţelegerii are un duh ales.

28 Chiar un nebun este considerat înţelept când îşi ţine gura, şi cel ce îşi închide buzele ca om chibzuit.