1 În acele zile mulţimea fiind foarte mare şi neavând nimic să mănânce, Isus i-a chemat pe discipolii săi şi le-a spus:
2 Mi-e milă de mulţime, pentru că sunt acum de trei zile cu mine şi nu au ce să mănânce;
3 Şi dacă le dau drumul la casele lor postind, vor leşina pe drum; fiindcă unii dintre ei au venit de departe.
4 Şi discipolii lui i-au răspuns: De unde poate cineva să sature pe aceştia cu pâine, aici, în pustie?
5 Iar el i-a întrebat: Câte pâini aveţi? Iar ei au spus: Şapte.
6 Şi a poruncit mulţimii să şadă pe pământ; şi a luat cele şapte pâini, a adus mulţumiri, a frânt şi a dat discipolilor săi să le pună înainte; şi le-au pus înaintea oamenilor.
7 Şi aveau câţiva peştişori; şi binecuvântând a poruncit să îi pună şi pe aceştia înainte.
8 Aşa că au mâncat şi s-au săturat; şi au ridicat din frânturile care au rămas şapte coşuri.
9 Şi cei ce mâncaseră au fost în jur de patru mii; şi le-a dat drumul.
10 Şi îndată a intrat într-o corabie cu discipolii săi şi a venit în părţile Dalmanutei.
11 Şi fariseii au venit şi au început să îi pună întrebări, căutând de la el un semn din cer, ispitindu-l.
12 Şi a oftat adânc în duhul său şi a spus: De ce caută generaţia aceasta un semn? Adevărat vă spun: Un semn nu va fi dat acestei generaţii.
13 Şi lăsându-i, a intrat din nou în corabie şi a plecat de partea cealaltă.
14 Şi discipolii uitaseră să ia pâini şi nici nu aveau cu ei în corabie mai mult de o pâine.
15 Şi le-a poruncit, spunând: Fiţi atenţi, păziţi-vă de dospeala fariseilor şi de dospeala lui Irod.
16 Şi discutau între ei, spunând: A spus aşa pentru că nu avem pâine.
17 Şi Isus ştiind aceasta, le-a spus: De ce discutaţi că nu aveţi pâini? Încă nu pricepeţi, nici nu înţelegeţi? Vă împietriţi încă inima?
18 Având ochi, nu vedeţi? Şi având urechi, nu auziţi? Şi nu vă amintiţi?
19 Când am frânt cele cinci pâini pentru cei cinci mii, câte coşuri pline de frânturi aţi ridicat? Ei i-au spus: Douăsprezece.
20 Şi când, am frânt cele şapte pentru patru mii, câte coşuri pline de frânturi aţi ridicat? Şi au spus: Şapte.
21 Şi le-a spus: Cum de nu înţelegeţi?
22 Şi a venit la Betsaida; şi i-au adus un orb şi l-au implorat să îl atingă.
23 Şi luând mâna orbului, l-a condus afară din sat; şi scuipând pe ochii lui şi punându-şi mâinile peste el, l-a întrebat dacă vede ceva.
24 Şi privind în sus, a zis: Văd oameni precum pomii, umblând.
25 După aceea şi-a pus din nou mâinile pe ochii lui şi l-a făcut să privească în sus; şi a fost refăcut şi vedea clar pe fiecare.
26 Şi l-a trimis acasă, spunând: Nici nu intra în sat, nici nu spune nimănui în sat.
27 Şi Isus şi discipolii săi au ieşit în satele din Cezareea Filippi; şi pe drum i-a întrebat pe discipolii lui, spunându-le: Cine spun oamenii că sunt eu?
28 Şi au răspuns: Ioan Baptist, iar alţii: Ilie; şi alţii: Unul dintre profeţi.
29 Iar el le-a spus: Dar voi, cine spuneţi că sunt eu? Şi Petru răspunzând îi zice: Tu eşti Cristosul.
30 Şi le-a poruncit să nu spună nimănui despre el.
31 Şi a început să îi înveţe, că Fiul omului trebuie să sufere multe lucruri şi să fie respins de bătrâni şi de preoţii de seamă şi scribi şi să fie ucis şi după trei zile să învie.
32 Şi vorbea pe faţă acel cuvânt. Şi Petru l-a luat deoparte şi a început să îl mustre.
33 Dar el, întorcându-se şi privind la discipolii săi, l-a mustrat pe Petru, spunând: Du-te înapoia mea, Satan. Pentru că nu gândeşti lucrurile lui Dumnezeu, ci lucrurile oamenilor.
34 Şi chemând la el mulţimea, împreună cu discipolii săi, le-a spus: Oricine voieşte să vină după mine, să se dezică de el însuşi şi să îşi ridice crucea şi să mă urmeze.
35 Fiindcă oricine voieşte să îşi salveze viaţa, o va pierde; dar oricine îşi va pierde viaţa pentru mine şi pentru evanghelie, acela şi-o va salva.
36 Fiindcă la ce îi va folosi unui om, dacă va câştiga lumea întreagă, şi îşi va pierde propriul suflet?
37 Sau ce va da un om în schimb pentru sufletul său?
38 De aceea oricine se va ruşina de mine şi de cuvintele mele în această generaţie adulteră şi păcătoasă, de acela şi Fiul omului se va ruşina când va veni în gloria Tatălui său cu îngerii sfinţi.