|
|
Marcu Capitolul4
1 Şi a început din nou să îi înveţe lângă mare; şi s-a adunat la el o mare mulţime, astfel că el s-a urcat într-o corabie şi şedea pe mare; şi toată mulţimea era lângă mare, pe uscat.
2 Şi îi învăţa multe lucruri în parabole şi le-a spus în doctrina lui:
3 Daţi ascultare; Iată, a ieşit un semănător să semene;
4 Şi s-a întâmplat, că pe când semăna, o sămânţă a căzut lângă drum şi păsările cerului au venit şi au mâncat-o.
5 Şi alta a căzut pe un loc pietros, unde nu a avut pământ mult; şi îndată a răsărit, pentru că nu a avut adâncime a pământului;
6 Dar când soarele a fost sus, a fost pârlită; şi pentru că nu a avut rădăcină s-a uscat.
7 Şi alta a căzut printre spini şi spinii au crescut şi au înăbuşit-o şi nu a dat rod.
8 Şi alta a căzut pe pământ bun şi a dat rod, crescând şi înmulţindu-se; şi a adus, una treizeci şi una şaizeci şi una o sută.
9 Şi le-a spus: Cel ce are urechi de auzit, să audă.
10 Şi când a fost singur, cei ce erau în jurul lui cu cei doisprezece l-au întrebat despre parabolă.
11 Şi le-a spus: Vouă vă este dat să cunoaşteţi misterul împărăţiei lui Dumnezeu; dar pentru cei de afară, toate acestea sunt făcute în parabole;
12 Ca văzând, ei să vadă şi să nu priceapă; şi auzind, să audă şi să nu înţeleagă; ca nu cumva să se întoarcă şi păcatele lor să le fie iertate.
13 Şi le-a spus: Nu pricepeţi această parabolă? Şi cum veţi cunoaşte toate parabolele?
14 Semănătorul seamănă cuvântul.
15 Şi aceştia sunt cei de lângă drum, unde cuvântul este semănat; dar după ce au auzit, vine îndată Satan şi ia cuvântul ce fusese semănat în inimile lor.
16 Şi în mod asemănător, aceştia sunt cei semănaţi pe locul pietros; care, după ce au auzit cuvântul, îl primesc îndată cu veselie;
17 Şi nu au rădăcină în ei înşişi şi aşa ţin doar un timp; după aceea, când se ridică necaz sau persecuţie din cauza cuvântului, îndată sunt poticniţi.
18 Şi aceştia sunt cei semănaţi printre spini; aceştia aud cuvântul,
19 Şi grijile acestei lumi şi înşelătoria bogăţiilor şi poftele altor lucruri, intrând, înăbuşă cuvântul şi cuvântul devine neroditor.
20 Şi aceştia sunt cei semănaţi pe pământ bun; aceştia aud cuvântul şi îl primesc şi aduc rod, unul treizeci, unul şaizeci şi unul o sută.
21 Şi le-a spus: Este adusă o candelă ca să fie pusă sub oboroc, sau sub pat? Şi nu ca să fie pusă pe sfeşnic?
22 Fiindcă nu este nimic ascuns care să nu fie arătat; nici nu a fost nimic ţinut secret, decât ca să vină pe faţă.
23 Dacă are cineva urechi de auzit, să audă.
24 Şi le-a spus: Luaţi seama la ce auziţi; cu ce măsură măsuraţi, vi se va măsura; şi vouă care auziţi vi se va adăuga mult.
25 Fiindcă oricui are, i se va da; şi cel ce nu are, de la el se va lua şi ce are.
26 Şi a spus: Aşa este împărăţia lui Dumnezeu, ca şi cum un om ar arunca sămânţă în pământ;
27 Şi ar dormi şi s-ar trezi noapte şi zi şi sămânţa ar răsări şi ar creşte, el nu ştie cum.
28 Fiindcă singur pământul aduce rod; întâi fir, apoi spic, după care grâu deplin în spic.
29 Dar când rodul este gata, îndată pune secera în el, pentru că a venit secerişul.
30 Şi a spus: Cu ce vom asemăna împărăţia lui Dumnezeu? Sau cu ce parabolă să o comparăm?
31 Este ca un grăunte de muştar, care, când este semănat în pământ, este mai mic decât toate seminţele care sunt în pământ;
32 Dar după ce este semănat, creşte şi se face mai mare decât toate ierburile şi îşi întinde ramuri mari; aşa că păsările cerului pot cuibări sub umbra lui.
33 Şi cu multe astfel de parabole le-a vorbit cuvântul, aşa cum erau în stare să îl audă.
34 Dar nu le-a vorbit fără parabolă; şi când erau singuri, le explica discipolilor săi toate lucrurile.
35 Şi în aceeaşi zi, după ce s-a făcut seară, el le-a spus: Să trecem pe cealaltă parte.
36 Şi după ce au trimis mulţimea, l-au luat aşa cum era în corabie. Şi erau cu el şi alte corăbii mici.
37 Şi s-a ridicat o furtună mare de vânt şi valurile băteau în corabie, încât aceasta era aproape să se umple.
38 Şi el era la pupa corabiei, adormit pe o pernă; şi ei l-au trezit şi i-a spus: Învăţătorule, nu îţi pasă că pierim?
39 Şi s-a ridicat şi a mustrat vântul şi a spus mării: Taci, linişteşte-te! Şi vântul a încetat şi a fost o mare linişte.
40 Şi le-a spus: Pentru ce sunteţi aşa de fricoşi? Cum de nu aveţi credinţă?
41 Şi s-au temut cu mare teamă şi au spus unii către alţii: Ce fel de om este acesta, că până şi vântul şi marea ascultă de el?
|
|