|
|
Luca Capitolul12
1 Între timp, pe când era strânsă o mulţime nenumărată de oameni, încât se călcau unii pe alţii în picioare, a început să spună întâi discipolilor săi: Păziţi-vă de dospeala fariseilor, care este făţărnicia.
2 Fiindcă nu este nimic acoperit care nu va fi revelat; nici ascuns care nu va fi cunoscut.
3 De aceea orice aţi spus în întuneric va fi auzit în lumină; şi ce aţi vorbit la ureche în cămăruţe, va fi proclamat pe acoperişuri.
4 Şi vă spun, prietenii mei: Nu vă temeţi de cei ce ucid trupul şi după aceasta, altceva nimic nu mai pot face.
5 Ci vă voi avertiza dinainte de cine să vă temeţi: Temeţi-vă de acela care, după ce a ucis, are putere să arunce în iad; da, vă spun: Temeţi-vă de el.
6 Nu se vând cinci vrăbii cu doi bani şi niciuna dintre ele nu este uitată înaintea lui Dumnezeu?
7 Dar până şi perii din capul vostru, toţi sunt număraţi. De aceea nu vă temeţi, sunteţi mai de valoare decât multe vrăbii.
8 Şi vă spun: Oricine mă va mărturisi înaintea oamenilor, şi Fiul omului îl va mărturisi înaintea îngerilor lui Dumnezeu;
9 Dar cel ce mă neagă înaintea oamenilor, va fi negat şi el înaintea îngerilor lui Dumnezeu.
10 Şi oricui va spune un cuvânt împotriva Fiului omului, îi va fi iertat; dar aceluia ce blasfemiază împotriva Duhului Sfânt, nu îi va fi iertat.
11 Iar când vă vor duce la sinagogi şi la magistraţi şi la autorităţi, să nu vă îngrijoraţi cum sau ce veţi răspunde, sau ce veţi spune,
12 Fiindcă Duhul Sfânt vă va învăţa în acea oră ce ar trebui să spuneţi.
13 Iar unul din mulţime i-a spus: Învăţătorule, spune fratelui meu să împartă cu mine moştenirea.
14 Iar el i-a spus: Omule, cine m-a pus judecător sau împărţitor peste voi?
15 Şi le-a spus: Fiţi atenţi şi păziţi-vă de lăcomie, pentru că viaţa omului nu stă în abundenţa bunurilor lui.
16 Şi le-a spus o parabolă, zicând: Pământul unui anumit om bogat a rodit mult;
17 Şi se gândea în el însuşi, spunând: Ce voi face, pentru că nu mai am loc unde să îmi adun roadele?
18 Şi a spus: Aceasta voi face: voi dărâma grânarele mele şi le voi zidi mai mari; şi acolo voi aduna toate roadele mele şi bunurile mele.
19 Şi voi spune sufletului meu: Suflete, ai multe bunuri strânse pentru mulţi ani; odihneşte-te, mănâncă, bea, veseleşte-te.
20 Dar Dumnezeu i-a spus: Prostule, în această noapte se va cere sufletul tău de la tine; şi cele pe care le-ai pregătit, ale cui vor fi?
21 Aşa este cel ce strânge tezaure pentru el şi nu este bogat spre Dumnezeu.
22 Şi le-a spus discipolilor săi: De aceea vă spun: Nu vă îngrijoraţi pentru viaţa voastră, ce veţi mânca; nici pentru trup, ce veţi îmbrăca.
23 Viaţa este mai mult decât mâncarea, şi trupul mai mult decât îmbrăcămintea.
24 Uitaţi-vă cu atenţie la corbi, pentru că nici nu seamănă, nici nu seceră; aceştia nu au nici depozit, nici grânar; şi Dumnezeu le dă mâncare; cu cât mai valoroşi sunteţi voi decât păsările?
25 Şi care dintre voi, îngrijorându-se, poate adăuga la statura lui un cot?
26 Aşadar dacă nu sunteţi în stare a face ce este cel mai puţin, de ce vă îngrijoraţi despre restul?
27 Uitaţi-vă cu atenţie la crini cum cresc; nu ostenesc, nu torc; totuşi vă spun: Nici Solomon, în toată gloria lui, nu a fost înveşmântat ca unul dintre aceştia.
28 Şi dacă astfel îmbracă Dumnezeu iarba din câmp, care astăzi este şi mâine este aruncată în cuptor, cu cât mai mult vă va îmbrăca pe voi, puţin credincioşilor.
29 Şi nu căutaţi ce veţi mânca sau ce veţi bea şi nici nu vă frământaţi mintea.
30 Fiindcă toate acestea le caută naţiunile lumii; dar Tatăl vostru ştie că aveţi nevoie de acestea.
31 Mai degrabă, căutaţi împărăţia lui Dumnezeu; şi toate acestea vi se vor adăuga.
32 Nu te teme, turmă mică, pentru că este buna plăcere a Tatălui vostru să vă dea împărăţia.
33 Vindeţi ce aveţi şi daţi milostenii; faceţi-vă pungi care nu se învechesc, un tezaur în ceruri care nu seacă, unde hoţul nu se apropie, nici molia nu distruge.
34 Fiindcă unde este tezaurul vostru, acolo va fi şi inima voastră.
35 Mijlocul să vă fie încins şi luminile aprinse;
36 Şi voi înşivă să fiţi asemănători oamenilor care aşteaptă pe domnul lor, când se va întoarce de la nuntă; ca atunci când vine şi bate, să îi deschidă imediat.
37 Binecuvântaţi sunt acei robi, pe care domnul, când vine, îi va găsi veghind; adevărat vă spun, că se va încinge şi îi va pune să şadă la masă şi se va apropia şi îi va servi.
38 Şi dacă vine în a doua gardă, sau vine în a treia gardă şi îi găseşte aşa, binecuvântaţi sunt acei robi.
39 Dar să ştiţi aceasta, că dacă ar fi ştiut stăpânul casei la ce oră ar veni hoţul, ar fi vegheat şi nu ar fi lăsat să îi fie spartă casa.
40 De aceea şi voi fiţi pregătiţi, pentru că Fiul omului vine într-o oră la care nu vă gândiţi.
41 Atunci Petru i-a spus: Doamne, nouă ne spui această parabolă, sau de asemenea tuturor?
42 Iar Domnul a spus: Cine aşadar, este administratorul credincios şi priceput, pe care domnul său îl va pune peste gospodăria sa, să dea partea de mâncare la timpul cuvenit?
43 Binecuvântat este acel rob, pe care domnul lui, când vine, îl va găsi făcând astfel.
44 Adevărat vă spun, că îl va pune peste tot ce are el.
45 Dar dacă acel rob spune în inima lui: Domnul meu întârzie a veni; şi începe să bată pe servitori şi pe servitoare şi să mănânce şi să bea şi să se îmbete,
46 Domnul acelui rob va veni într-o zi în care nu este aşteptat şi într-o oră pe care robul nu o cunoaşte şi îl va tăia în două, şi îi va da partea lui împreună cu necredincioşii.
47 Iar acel rob, care a ştiut voia domnului său şi nu s-a pregătit, nici nu a făcut conform cu voia lui, va fi biciuit cu multe lovituri.
48 Dar cel ce nu a ştiut şi a făcut lucruri demne de lovituri, va fi biciuit cu puţine lovituri. Şi oricăruia îi este dat mult, i se va cere mult; şi cui i s-au încredinţat mult, i se va cere mai mult.
49 Am venit să trimit foc pe pământ; şi ce voiesc, dacă este aprins deja?
50 Dar am un botez cu care să fiu botezat; şi cât sunt de constrâns până să fie împlinit!
51 Presupuneţi că am venit să dau pace pe pământ? Eu vă spun: Nu; ci mai degrabă dezbinare;
52 Fiindcă, de acum înainte vor fi cinci într-o casă dezbinată, trei împotriva a doi şi doi împotriva a trei.
53 Tatăl va fi dezbinat împotriva fiului şi fiul împotriva tatălui; mama împotriva fiicei şi fiica împotriva mamei; soacra împotriva norei ei şi nora împotriva soacrei ei.
54 Şi a mai spus oamenilor: Când vedeţi un nor ridicându-se de la apus, imediat spuneţi: Vine ploaia; şi aşa este.
55 Şi când suflă vântul de la sud, spuneţi: Va fi arşiţă; şi se întâmplă.
56 Făţarnicilor, puteţi discerne faţa cerului şi a pământului; dar cum de nu discerneţi acest timp?
57 Şi de ce nu judecaţi chiar de la voi înşivă ce este drept?
58 Dar când te duci cu potrivnicul tău la magistrat, pe drum, dă-ţi silinţa să fii eliberat de el; ca nu cumva să te târască la judecător şi judecătorul să te predea executorului şi executorul să te arunce în închisoare.
59 Îţi spun că nu vei ieşi nicidecum de acolo, până nu vei plăti până şi ultimul bănuţ.
|
|