1 Cum s-a întunecat aurul! Cum s-a schimbat aurul cel mai pur! Pietrele sanctuarului sunt turnate la capătul fiecărei străzi.
2 Fiii preţioşi ai Sionului, cântăriţi ca aurul pur, cum sunt ei preţuiţi ca ulcioare de lut, lucrarea mâinilor olarului!
3 Chiar şi monştrii marini îşi scot sânul, ei dau să sugă micuţilor lor; fiica poporului meu a devenit crudă, ca struţii în pustie.
4 Limba copilului sugar se lipeşte de cerul gurii lui, de sete; copiii mici cer pâine şi nimeni nu le-o frânge.
5 Cei hrăniţi cu delicatese sunt pustiiţi pe străzi; cei crescuţi în purpură îmbrăţişează mormane de balegă.
6 Fiindcă pedeapsa nelegiuirii fiicei poporului meu este mai mare decât pedeapsa păcatului Sodomei, care a fost doborâtă ca într-un moment şi mâinile nimănui nu au rămas pe ea.
7 Nazarinenii ei erau mai curaţi decât zăpada, erau mai albi decât laptele, erau mai rumeni la trup decât rubinele, lustru lor era al safirului;
8 Chipul lor este mai negru decât un cărbune; ei nu mai sunt cunoscuţi pe străzi; pielea li se lipeşte de oase, trupul li s-a ofilit, a devenit ca un băţ.
9 Este mai bine de cei ucişi cu sabia decât de cei ucişi cu foamete, pentru că aceştia lâncezesc, străpunşi din lipsă de roade ale câmpului.
10 Mâinile femeilor miloase au fiert pe propriii lor copii; ei au fost mâncarea lor în distrugerea fiicei poporului meu.
11 DOMNUL şi-a împlinit furia; el şi-a turnat mânia lui înverşunată şi a aprins un foc în Sion şi i-a mistuit temeliile.
12 Împăraţii pământului şi toţi locuitorii lumii nu ar fi crezut că potrivnicul şi duşmanul ar putea intra pe porţile Ierusalimului.
13 Din cauza păcatelor profeţilor săi şi a nelegiuirilor preoţilor săi, care au vărsat sângele celor drepţi în mijlocul lui.
14 Ei au rătăcit ca orbii pe străzi, erau întinaţi cu sânge, astfel încât oamenii nu puteau să le atingă hainele.
15 Au strigat către ei: Plecaţi; este necurat; Plecaţi, Plecaţi, nu atingeţi; când au fugit şi au rătăcit, ei au spus printre păgâni: Ei nu vor mai locui temporar acolo.
16 Mânia DOMNULUI i-a despărţit; nu va mai lua aminte la ei; ei nu au uitat la feţele preoţilor, nu au favorizat pe bătrâni.
17 Cât despre noi, ochii noştri lâncezesc după ajutorul nostru zadarnic; în vegherea noastră am vegheat spre o naţiune care nu putea să ne salveze.
18 Ei ne vânează paşii ca să nu putem merge pe străzile noastre; sfârşitul nostru este aproape, zilele noastre sunt împlinite, pentru că sfârşitul nostru a venit.
19 Persecutorii noştri sunt mai iuţi decât acvilele cerului; ei ne-au urmărit pe munţi, ne-au pândit în pustie.
20 Suflarea nărilor noastre, unsul DOMNULUI, a fost prins în gropile lor, despre care spuneam: Sub umbra lui vom trăi printre păgâni.
21 Bucură-te şi veseleşte-te, fiică a Edomului, care locuieşti în ţara Uţ; paharul va trece şi la tine, vei fi beată şi te vei dezgoli.
22 Pedeapsa nelegiuirii tale s-a împlinit, fiică a Sionului; el nu te va mai duce în captivitate; el îţi va cerceta nelegiuirea, fiică a Edomului; el îţi va descoperi păcatele.