|
|
Iosua Capitolul14
1 Şi acestea sunt ţările pe care le-au moştenit copiii lui Israel în ţara Canaanului, pe care le-au împărţit lor, ca moştenire, preotul Eleazar şi Iosua, fiul lui Nun, şi capii taţilor triburilor copiilor lui Israel.
2 Moştenirea lor a fost prin sorţ, aşa cum poruncise DOMNUL prin mâna lui Moise, la nouă triburi şi la o jumătate de trib.
3 Fiindcă Moise dăduse moştenirea celor două triburi şi jumătăţii de trib dincolo de Iordan, dar leviţilor nu le dăduse moştenire între ei.
4 Căci copiii lui Iosif erau două triburi: Manase şi Efraim; de aceea nu au dat parte leviţilor în ţară, în afară de cetăţi de locuit şi împrejurimile lor pentru turmele lor şi pentru averile lor.
5 Aşa cum poruncise DOMNUL lui Moise, aşa au făcut copiii lui Israel şi au împărţit ţara.
6 Atunci copiii lui Iuda au venit la Iosua în Ghilgal; şi Caleb, fiul lui Iefune chenezitul, i-a spus: Tu ştii lucrul pe care l-a spus DOMNUL lui Moise, omul lui Dumnezeu, despre mine şi despre tine, în Cades-Barnea.
7 Eu eram de patruzeci de ani când m-a trimis Moise, servitorul DOMNULUI, din Cades-Barnea să spionez ţara; şi i-am adus ştire aşa cum era în inima mea.
8 Totuşi, fraţii mei care se urcaseră cu mine, au făcut să se topească inima poporului, dar eu l-am urmat pe deplin pe DOMNUL Dumnezeul meu.
9 Şi Moise a jurat în ziua aceea, spunând: Negreşit, pământul pe care ţi-a călcat piciorul va fi moştenirea ta şi a copiilor tăi pentru totdeauna, pentru că l-ai urmat pe deplin pe DOMNUL Dumnezeul meu.
10 Şi acum, iată, DOMNUL m-a păstrat viu, aşa cum a spus, aceşti patruzeci şi cinci de ani, de când a spus DOMNUL cuvântul acesta către Moise, când umbla Israel prin pustiu; şi acum, iată, astăzi sunt de optzeci şi cinci de ani.
11 Sunt încă tot aşa de tare astăzi ca şi în ziua în care m-a trimis Moise; cum era tăria mea atunci, aşa este tăria mea acum, pentru război, de asemenea pentru a ieşi şi pentru a intra.
12 Şi acum, dă-mi muntele acesta, despre care a vorbit DOMNUL în ziua aceea; fiindcă ai auzit în ziua aceea cum anachimii erau acolo şi că cetăţile erau mari şi întărite. Dacă este aşa, că DOMNUL este cu mine, atunci îi voi alunga, aşa cum a spus DOMNUL.
13 Şi Iosua l-a binecuvântat şi a dat Hebronul ca moştenire lui Caleb, fiul lui Iefune.
14 De aceea, Hebronul a ajuns moştenirea lui Caleb, fiul lui Iefune chenezitul, până în ziua aceasta, pentru că a urmat pe deplin pe DOMNUL Dumnezeul lui Israel.
15 Şi numele Hebronului era mai înainte Chiriat-Arba; Arba era un om mare printre anachimi. Şi ţara s-a odihnit de război.
|
|