|
|
Ezechiel Capitolul14
1 Atunci au venit unii dintre bătrânii lui Israel la mine şi au şezut înaintea mea.
2 Şi cuvântul DOMNULUI a venit la mine, spunând:
3 Fiu al omului, aceşti oameni şi-au înălţat idolii în inima lor şi au pus piatra de poticnire a nelegiuirii lor înaintea feţei lor: să fiu eu cumva luat la întrebări de ei?
4 De aceea vorbeşte-le şi spune-le: Astfel spune Domnul DUMNEZEU: Fiecare om din casa lui Israel care îşi înalţă idolii săi în inima sa şi pune piatra de poticnire a nelegiuirii lui înaintea feţei lui şi vine la profet; eu, DOMNUL, îi voi răspunde, celui care vine, conform cu mulţimea idolilor săi;
5 Ca să prind casa lui Israel în propria lor inimă, căci toţi s-au înstrăinat de mine prin idolii lor.
6 De aceea spune casei lui Israel: Astfel spune Domnul DUMNEZEU: Pocăiţi-vă şi întoarceţi-vă de la idolii voştri; şi întoarceţi-vă feţele de la toate urâciunile voastre.
7 Căci fiecare om din casa lui Israel, sau dintre străinii care locuiesc temporar în Israel, care se îndepărtează de mine şi îşi înalţă idolii săi în inima sa şi pune piatra de poticnire a nelegiuirii lui înaintea feţei lui şi vine la profet pentru a-l întreba referitor la mine; eu, DOMNUL, singur îi voi răspunde;
8 Şi îmi voi îndrepta faţa împotriva acelui om şi îl voi face un semn şi un proverb şi îl voi stârpi din mijlocul poporului meu; şi veţi cunoaşte că eu sunt DOMNUL.
9 Şi dacă profetul este înşelat când a vorbit un cuvânt, eu, DOMNUL, am înşelat pe acel profet şi îmi voi întinde mâna asupra lui şi îl voi nimici din mijlocul poporului meu Israel.
10 Şi ei vor purta pedeapsa nelegiuirii lor; pedeapsa profetului va fi chiar ca pedeapsa celui care îl caută;
11 Pentru ca să nu mai rătăcească de la mine casa lui Israel, nici să nu mai fie pângărită cu toate fărădelegile lor; ci ca ei să fie poporul meu şi eu să le fiu Dumnezeu, spune Domnul DUMNEZEU.
12 Cuvântul DOMNULUI a venit din nou la mine, spunând:
13 Fiu al omului, când ţara păcătuieşte împotriva mea încălcând legea cumplit, atunci îmi voi întinde mâna asupra ei şi îi voi sfărâma toiagul pâinii şi voi trimite foamete asupra ei şi voi stârpi pe om şi pe animal din ea;
14 Chiar dacă aceşti trei bărbaţi: Noe, Daniel şi Iov, ar fi în ea, ei şi-ar elibera numai propriile lor suflete prin dreptatea lor, spune Domnul DUMNEZEU.
15 Dacă eu fac să treacă prin ţară fiare vătămătoare şi ele o jefuiesc, astfel încât este pustiită, încât niciun om să nu poată trece prin ea din cauza fiarelor,
16 Chiar dacă aceşti trei bărbaţi ar fi în ea, precum eu trăiesc, spune Domnul DUMNEZEU, ei nu vor elibera nici fii nici fiice; numai ei vor fi eliberaţi, iar ţara va fi pustiită.
17 Sau dacă aduc o sabie asupra acelei ţări şi spun: Sabie, străbate ţară; pentru ca eu să stârpesc pe om şi pe animal din ea;
18 Chiar dacă aceşti trei bărbaţi ar fi în ea, precum eu trăiesc, spune Domnul DUMNEZEU, ei nu vor elibera nici fii nici fiice, ci numai ei singuri vor fi eliberaţi.
19 Sau dacă trimit o ciumă în acea ţară şi îmi torn furia asupra ei în sânge, pentru a stârpi pe om şi pe animal din ea;
20 Chiar dacă Noe, Daniel şi Iov, ar fi în ea, precum eu trăiesc, spune Domnul DUMNEZEU, ei nu vor elibera nici fiu nici fiică; ei, prin dreptatea lor, vor elibera numai propriile lor suflete.
21 Pentru că astfel spune Domnul DUMNEZEU: Cu cât mai mult atunci, când voi trimite cele patru judecăţi cumplite ale mele asupra Ierusalimului: sabia şi foametea şi fiara nimicitoare şi ciuma, pentru a stârpi din el pe om şi pe animal?
22 Totuşi, iată, va fi lăsată în el o rămăşiţă care va fi scoasă, deopotrivă fii şi fiice; iată, ei vor ieşi la voi şi voi veţi vedea calea lor şi facerile lor; şi veţi fi mângâiaţi referitor la răul pe care l-am adus asupra Ierusalimului, da, referitor la tot ce am adus asupra lui.
23 Şi, când voi vedeţi căile lor şi facerile lor, ei vă vor mângâia; şi veţi cunoaşte că, tot ce am făcut în el, nu am făcut fără motiv, spune Domnul DUMNEZEU.
|
|