Bible-Server.org  
 
 
Praise the Lord, all ye nations      
Psalms 117:1       
 
Căutare   potriveşte
 şi găseşte cuvântul cheie în...
diacritics
Home Page
Geneza
Exodul
Leviticul
Numeri
Deuteronom
Iosua
Judecători
Rut
1 Samuel
2 Samuel
1 Împăraţi
2 Împăraţi
1 Cronici
2 Cronici
Ezra
Neemia
Estera
Iov
Psalmii
Proverbe
Eclesiastul
Cântarea Cântărilor
Isaia
Ieremia
Plângerile lui Ieremia
Ezechiel
Daniel
Osea
Ioel
Amos
Obadia
Iona
Mica
Naum
Habacuc
Ţefania
Hagai
Zaharia
Maleahi
Matei
Marcu
Luca
Ioan
Faptele Apostolilor
Romani
1 Corinteni
2 Corinteni
Galateni
Efeseni
Filipeni
Coloseni
1 Tesaloniceni
2 Tesaloniceni
1 Timotei
2 Timotei
Titus
Filimon
Evrei
Iacov
1 Petru
2 Petru
1 Ioan
2 Ioan
3 Ioan
Iuda
Revelaţia
 
 

 
 
translate into
Exodul Capitolul14
 
1 Şi DOMNUL i-a spus lui Moise, zicând:
 
2 Vorbeşte copiilor lui Israel, să se întoarcă şi să îşi aşeze tabăra înainte de Pi-Hahirot, între Migdol şi mare, înainte de Baal-Ţefon; înaintea acestuia vă veţi aşeza tabăra, lângă mare.
 
3 Pentru că Faraon va spune despre copiii lui Israel: Ei s-au încurcat în ţară, pustia i-a cuprins.
 
4 Şi voi împietri inima lui Faraon, astfel că îi va urmări; şi voi fi onorat prin Faraon şi prin toată oştirea lui; ca Egiptenii să ştie că eu sunt DOMNUL. Şi au făcut aşa.
 
5 Şi i s-a spus împăratului Egiptului că poporul a fugit; şi inima lui Faraon şi a servitorilor săi s-a întors împotriva poporului şi au spus: De ce am făcut aceasta, lăsând pe Israel să plece de la servirea noastră.
 
6 Şi el şi-a pregătit carul şi a luat poporul său cu el;
 
7 Şi a luat şase sute de care alese şi toate carele Egiptului şi căpetenii peste fiecare din ele.
 
8 Şi DOMNUL a împietrit inima lui Faraon, împăratul Egiptului, şi a urmărit pe copiii lui Israel; şi copiii lui Israel au ieşit cu mână înaltă.
 
9 Dar Egiptenii i-au urmărit, toţi caii şi carele lui Faraon şi călăreţii lui şi oştirea lui şi i-a ajuns, aşezând tabăra lângă mare, în apropiere de Pi-Hahirot, înainte de Baal-Ţefon.
 
10 Şi când Faraon s-a apropiat, copiii lui Israel şi-au ridicat ochii şi, iată, egiptenii mărşăluiau după ei; şi au fost grozav de înspăimântaţi; şi copiii lui Israel au strigat către DOMNUL.
 
11 Şi i-au spus lui Moise: Pentru că nu sunt morminte în Egipt ne-ai luat tu pentru a muri în pustie? Pentru ce te-ai purtat astfel cu noi, pentru a ne scoate din Egipt?
 
12 Nu este acesta cuvântul pe care ţi l-am spus în Egipt, zicând: Lasă-ne în pace, să servim egiptenilor? Pentru că ar fi fost mai bine să servim egiptenilor, decât să murim în pustie.
 
13 Şi Moise a spus poporului: Nu vă temeţi, staţi liniştiţi şi veţi vedea salvarea DOMNULUI, pe care el v-o va arăta astăzi; căci egiptenii pe care i-aţi văzut astăzi, nu îi veţi mai vedea niciodată, pentru totdeauna.
 
14 DOMNUL va lupta pentru voi, dar voi staţi liniştiţi.
 
15 Şi DOMNUL i-a spus lui Moise: Pentru ce strigi către mine? Vorbeşte copiilor lui Israel să meargă înainte;
 
16 Dar ridică-ţi toiagul şi întinde-ţi mâna peste mare şi despică-o; şi copiii lui Israel vor merge pe uscat prin mijlocul mării.
 
17 Şi eu, iată, eu voi împietri inimile egiptenilor şi îi vor urmări; şi îmi voi aduce onoare prin Faraon şi prin toată oştirea sa, prin carele sale şi prin călăreţii săi.
 
18 Şi egiptenii vor şti că eu sunt DOMNUL, când mi-am adus onoare prin Faraon, prin carele sale şi prin călăreţii săi.
 
19 Şi îngerul lui Dumnezeu, care mergea înaintea taberei lui Israel, s-a mutat şi s-a dus în spatele lor; şi stâlpul de nor s-a mutat de dinaintea feţei lor şi a stat în spatele lor;
 
20 Şi a venit între tabăra egiptenilor şi tabăra lui Israel; şi a fost un nor şi întuneric pentru ei, dar dădea lumină noaptea pentru aceştia; aşa că nu s-au apropiat unii de alţii toată noaptea.
 
21 Şi Moise şi-a întins mâna peste mare; şi DOMNUL a făcut ca marea să meargă înapoi printr-un puternic vânt din est toată noaptea aceea şi a făcut marea pământ uscat şi apele au fost despicate.
 
22 Şi copiii lui Israel au mers în mijlocul mării pe pământ uscat; şi apele le erau un zid pe partea dreaptă a lor şi pe partea stângă a lor.
 
23 Şi egiptenii i-au urmărit şi au intrat după ei în mijlocul mării, toţi caii lui Faraon, carele sale şi călăreţii săi.
 
24 Şi s-a întâmplat, că în garda dimineţii, DOMNUL a privit spre oştirea egiptenilor prin stâlpul de foc şi de nor şi a tulburat oştirea egiptenilor.
 
25 Şi a scos roţile de la carele lor, ca ei să le conducă cu greutate; aşa că egiptenii au spus: Să fugim de la faţa lui Israel, pentru că DOMNUL luptă pentru ei împotriva egiptenilor.
 
26 Şi DOMNUL i-a spus lui Moise: Întinde-ţi mâna peste mare, ca apele să vină înapoi peste egipteni, peste carele lor şi peste călăreţii lor.
 
27 Şi Moise şi-a întins mâna peste mare şi marea s-a întors la puterea ei când a apărut dimineaţa; şi egiptenii au fugit de dinaintea acesteia; şi DOMNUL a doborât pe egipteni în mijlocul mării.
 
28 Şi apele s-au întors şi au acoperit carele şi călăreţii, chiar toată oştirea lui Faraon care a intrat în mare după ei; nu a rămas nici măcar unul dintre ei.
 
29 Dar copiii lui Israel au umblat pe pământ uscat în mijlocul mării; şi apele le erau un zid de partea lor dreaptă şi de partea lor stângă.
 
30 Astfel DOMNUL a salvat pe Israel în acea zi din mâna egiptenilor; şi Israel a văzut egiptenii morţi pe ţărmul mării.
 
31 Şi Israel a văzut acea măreaţă lucrare pe care DOMNUL a făcut-o asupra egiptenilor; şi poporul s-a temut de DOMNUL şi l-a crezut pe DOMNUL şi pe servitorul său Moise.
 
 

  [ pagina anterioară ] 1 | 2 | 3 | 4 | 5 | 6 | 7 | 8 | 9 | 10 | 11 | 12 | 13 | 14 | 15 | 16 | 17 | 18 | 19 | 20 | 21 | 22 | 23 | 24 | 25 | 26 | 27 | 28 | 29 | 30 | 31 | 32 | 33 | 34 | 35 | 36 | 37 | 38 | 39 | 40 | [ pagina următoare ]