|
|
Faptele Apostolilor Capitolul28
1 Şi după ce au scăpat, atunci au aflat că insula se numeşte Melita.
2 Şi barbarii ne-au arătat nu puţină bunăvoinţă; fiindcă au aprins un foc şi ne-au primit pe toţi, din cauza ploii care cădea şi din cauza frigului.
3 Şi când Pavel strânsese o grămadă de vreascuri şi le pusese pe foc, a ieşit o viperă din căldură şi s-a prins de mâna lui.
4 Şi barbarii, când au văzut jivina veninoasă atârnată de mâna lui, au spus între ei: Fără îndoială, acest om este un ucigaş pe care, deşi a scăpat din mare, răzbunarea nu îl lasă să trăiască.
5 Şi el a scuturat jivina în foc şi nu a simţit niciun rău.
6 Dar se aşteptau ca el să înceapă să se umfle sau să cadă mort dintr-o dată; dar după ce au aşteptat mult şi au văzut că niciun fel de vătămare nu i se întâmplă, şi-au schimbat părerea şi au spus că el era un dumnezeu.
7 Iar în aceleaşi ţinuturi erau stăpânirile celui mai de seama om al insulei, al cărui nume era Publius; care ne-a primit şi ne-a găzduit prietenos trei zile.
8 Şi s-a întâmplat că tatăl lui Publius zăcea bolnav cu febră şi scurgere de sânge; la care a intrat Pavel şi s-a rugat şi şi-a pus mâinile pe el şi l-a vindecat.
9 De aceea după ce a fost făcută aceasta, şi alţii de pe insulă care aveau boli au venit şi au fost vindecaţi;
10 Care ne-au şi onorat cu multe onoruri; şi când am plecat, ne-au încărcat cu cele ce au fost necesare.
11 Iar după trei luni, ne-am îmbarcat într-o corabie din Alexandria, care iernase pe insulă, al cărei însemn era Castor şi Pollux.
12 Şi, aruncând ancora la Siracuza, am rămas trei zile.
13 Şi de acolo ne-am dus pe ocolite şi am ajuns la Regium; şi după o zi s-a pornit vântul de sud şi a doua zi am ajuns la Puteoli,
14 Unde am găsit fraţi şi am fost rugaţi să rămânem cu ei şapte zile; şi aşa ne-am dus spre Roma.
15 Şi de acolo, când au auzit fraţii despre noi, au ieşit în întâmpinarea noastră până la forumul lui Apius şi la Trei Taverne; pe care Pavel, când i-a văzut, a mulţumit lui Dumnezeu şi a prins curaj.
16 Iar când am ajuns la Roma, centurionul a dat pe prizonieri căpeteniei gărzii; dar lui Pavel i s-a permis să locuiască aparte cu un soldat care îl păzea.
17 Şi s-a întâmplat că, după trei zile, Pavel a chemat la un loc pe mai marii iudeilor; iar după ce s-au adunat ei, le-a spus: Bărbaţi şi fraţi, deşi nu am făcut nimic împotriva poporului, sau a obiceiurilor taţilor noştri, totuşi din Ierusalim am fost predat prizonier în mâinile romanilor.
18 Care, după ce m-au cercetat, au intenţionat să mă elibereze, pentru că nu era nicio acuzaţie de moarte în mine.
19 Dar după ce iudeii au vorbit împotrivă, am fost constrâns să apelez la Cezar; nu că aş avea ceva de care să acuz naţiunea mea.
20 De aceea pentru această cauză v-am chemat, să vă văd şi să vă vorbesc; fiindcă din cauza speranţei lui Israel sunt legat cu acest lanţ.
21 Şi i-au spus: Noi nici nu am primit scrisori din Iudeea despre tine, nici vreunul dintre fraţii care au venit nu ne-a arătat sau a vorbit ceva rău despre tine.
22 Dar considerăm cuvenit să auzim de la tine ce părere ai; fiindcă în legătură cu această partidă, ne este bine cunoscut că pretutindeni se vorbeşte împotrivă.
23 Iar după ce au stabilit pentru el o zi, au venit mulţi la el în locuinţa lui; cărora le arăta şi adeverea împărăţia lui Dumnezeu, convingându-i în legătură cu Isus, deopotrivă din legea lui Moise şi din profeţi, de dimineaţa până seara.
24 Şi unii au crezut spusele, iar unii nu au crezut.
25 Şi, neînţelegându-se între ei, s-au dus, după ce Pavel le-a spus o vorbă: Bine a vorbit Duhul Sfânt prin profetul Isaia către taţii noştri,
26 Spunând: Du-te la aceşti oameni şi spune-le: Auzind veţi auzi şi nicidecum nu veţi înţelege; şi văzând veţi vedea şi nicidecum nu veţi pricepe;
27 Fiindcă inima acestui popor s-a îngroşat, şi urechile lor sunt tocite la auzire şi şi-au închis ochii; ca nu cumva să vadă cu ochii lor şi să audă cu urechile lor şi să înţeleagă cu inima lor şi să se întoarcă şi să îi vindec.
28 De aceea să vă fie cunoscut că, salvarea lui Dumnezeu este trimisă neamurilor şi ele o vor asculta.
29 Şi după ce el a spus acestea, iudeii au plecat şi au avut o discuţie mare între ei.
30 Iar Pavel a locuit doi ani întregi în propria lui casă închiriată, şi primea bine pe toţi ce intrau la el,
31 Predicând împărăţia lui Dumnezeu şi predând cele despre Domnul Isus Cristos cu toată cutezanţa şi fără piedici.
|
|