|
|
2 Corinteni Capitolul7
1 De aceea având aceste promisiuni, preaiubiţilor, să ne curăţim de fiecare întinare a cărnii şi a duhului, desăvârşind sfinţenia în teama de Dumnezeu.
2 Primiţi-ne; noi nu am nedreptăţit pe nimeni, nu am corupt pe nimeni, nu am escrocat pe nimeni.
3 Nu spre condamnare vorbesc, fiindcă am spus înainte că sunteţi în inimile noastre pentru a muri şi a trăi cu voi.
4 Mare este cutezanţa vorbirii mele către voi, mare este fala mea cu voi; sunt umplut de mângâiere, sunt peste măsură de bucuros în tot necazul nostru.
5 Fiindcă şi după ce noi am venit în Macedonia, carnea noastră nu a avut odihnă, ci am fost chinuiţi din toate părţile; dinafară lupte, dinăuntru temeri.
6 Cu toate acestea, Dumnezeu, care mângâie pe cei înjosiţi, ne-a mângâiat prin venirea lui Titus;
7 Şi nu doar prin venirea lui, ci şi prin mângâierea cu care a fost mângâiat de voi, când ne-a istorisit dorinţa voastră zeloasă, plânsul vostru, zelul vostru pentru mine, aşa că eu m-am bucurat mai mult.
8 Pentru că deşi v-am întristat cu o epistolă, nu mă pocăiesc, deşi m-am pocăit; fiindcă văd că aceeaşi epistolă v-a întristat, cel puţin pentru un timp.
9 Acum mă bucur, nu pentru că v-aţi întristat, ci pentru că v-aţi întristat până la pocăinţă; fiindcă v-aţi întristat după o manieră evlavioasă, ca de la noi să nu aveţi pagubă în nimic.
10 Fiindcă întristarea evlavioasă lucrează pocăinţă până la salvare, de care nu este a te pocăi; dar întristarea lumii lucrează moarte.
11 Căci, iată, acelaşi lucru care v-a întristat după o manieră evlavioasă, ce sârguinţă a lucrat în voi, şi ce dezvinovăţire, şi ce indignare, şi ce teamă, şi ce dorinţă arzătoare, şi ce zel, şi ce răzbunare! În toate v-aţi dovedit a fi curaţi în lucrul acesta.
12 De aceea deşi v-am scris, nu v-am scris nici din cauza celui ce a făcut nedreptate, nici din cauza celui ce a suferit nedreptate, ci ca sârguinţa noastră pentru voi înaintea lui Dumnezeu să vi se arate.
13 Din această cauză am fost mângâiaţi în mângâierea voastră, da, ne-am bucurat şi mai mult de bucuria lui Titus, pentru că duhul lui a fost înviorat de voi toţi.
14 Căci dacă m-am fălit lui cu ceva despre voi, nu mă ruşinez; ci aşa cum v-am vorbit toate în adevăr, chiar aşa fala noastră, care este înaintea lui Titus, s-a aflat ca fiind adevăr.
15 Şi simpatia lui lăuntrică este mai abundentă spre voi, când îşi aminteşte de ascultarea voastră a tuturor, cum l-aţi primit cu teamă şi cu tremur.
16 De aceea mă bucur că mă încred în voi în toate.
|
|