|
|
2 Corinteni Capitolul6
1 Atunci noi, conlucrători cu el, vă implorăm de asemenea ca voi să nu primiţi harul lui Dumnezeu în zadar.
2 (Fiindcă el spune: La timpul acceptat te-am ascultat şi în ziua salvării te-am ajutat; iată acum este timpul acceptat; iată acum este ziua salvării.)
3 Nedând poticnire în nimic, ca nu cumva serviciul să fie defăimat,
4 Ci în toate dovedindu-ne pe noi înşine ca servitori ai lui Dumnezeu, în multă răbdare, în necazuri, în nevoi, în strâmtorări,
5 În bătăi, în închisori, în răscoale, în munci, în vegheri, în posturi,
6 Prin puritate, prin cunoaştere, prin îndelungă răbdare, prin bunătate, prin Duhul Sfânt, prin dragoste neprefăcută,
7 Prin cuvântul adevărului, prin puterea lui Dumnezeu, prin armura dreptăţii din dreapta şi din stânga,
8 Prin onoare şi dezonoare, prin vorbire de rău şi vorbire de bine, ca înşelători şi totuşi adevăraţi,
9 Ca necunoscuţi şi totuşi bine cunoscuţi; ca murind şi iată, trăim; ca fiind disciplinaţi şi nu ucişi;
10 Ca întristaţi, totuşi totdeauna bucurându-ne; ca săraci, totuşi făcând bogaţi pe mulţi; ca neavând nimic şi totuşi stăpânind toate.
11 Corintenilor, gura noastră este deschisă spre voi, inima noastră s-a lărgit!
12 Nu sunteţi strâmtoraţi în noi, ci sunteţi strâmtoraţi în adâncurile voastre.
13 Dar ca răsplată de acelaşi fel, (vă vorbesc ca unor copii ai mei,) lărgiţi-vă şi voi.
14 Nu vă înjugaţi în mod inegal cu cei ce nu cred; fiindcă ce părtăşie are dreptatea la fărădelege? Şi ce comuniune are lumina cu întunericul?
15 Şi ce concordie are Cristos cu Belial? Sau ce parte are cel ce crede cu cel ce nu crede?
16 Şi ce înţelegere are templul lui Dumnezeu cu idolii? Fiindcă voi sunteţi templul Dumnezeului cel viu aşa cum a spus Dumnezeu: Voi locui în ei şi voi umbla între ei; şi voi fi Dumnezeul lor, şi ei vor fi poporul meu.
17 De aceea ieşiţi din mijlocul lor şi fiţi separaţi, spune Domnul, şi nu atingeţi ce este necurat; şi vă voi primi.
18 Şi vă voi fi Tată, şi voi îmi veţi fi fii şi fiice, spune Domnul Cel Atotputernic.
|
|