|
|
2 Cronici Capitolul6
1 Atunci Solomon a zis: DOMNUL a spus că va locui în întuneric gros.
2 Dar am construit o casă de locuit pentru tine şi un loc pentru locuinţa ta pentru totdeauna.
3 Şi împăratul şi-a întors faţa şi a binecuvântat întreaga adunare a lui Israel; şi toată adunarea lui Israel stătea în picioare.
4 Şi el a spus: Binecuvântat fie DOMNUL Dumnezeul lui Israel, care cu mâinile lui a împlinit ceea ce a vorbit cu gura lui, tatălui meu, David, spunând:
5 Din ziua în care am scos poporul meu din ţara Egiptului nu am ales nicio cetate dintre toate triburile lui Israel, în care să construiesc o casă, ca numele meu să fie acolo; nici nu am ales vreun bărbat să fie conducător peste poporul meu Israel,
6 Dar am ales Ierusalimul, ca numele meu să fie acolo; şi am ales pe David să fie peste poporul meu, Israel.
7 Şi a fost în inima tatălui meu, David, să construiască o casă pentru numele DOMNULUI Dumnezeul lui Israel.
8 Dar DOMNUL i-a spus lui David, tatăl meu: Deşi a fost în inima ta să construieşti o casă pentru numele meu, ai făcut bine în aceea că a fost în inima ta;
9 Totuşi, nu tu vei construi casa, ci fiul tău care va ieşi din coapsele tale; el va construi casa pentru numele meu.
10 Domnul de aceea a împlinit cuvântul său pe care l-a vorbit, fiindcă am fost ridicat în locul tatălui meu, David, şi sunt pus pe tronul lui Israel, precum DOMNUL a promis, şi am construit casa pentru numele DOMNULUI Dumnezeul lui Israel.
11 Şi în ea am pus chivotul, în care este legământul DOMNULUI, pe care l-a făcut cu copiii lui Israel.
12 Şi a stat în picioare înaintea altarului DOMNULUI în prezenţa întregii adunării a lui Israel şi şi-a întins mâinile;
13 Fiindcă Solomon făcuse o schelă de aramă, lungă de cinci coţi şi largă de cinci coţi şi înaltă de trei coţi şi a aşezat-o în mijlocul curţii; şi a stat în picioare pe ea şi a îngenuncheat, pe genunchi, înaintea întregii adunări a lui Israel şi şi-a întins mâinile spre cer,
14 Şi a spus: DOAMNE Dumnezeul lui Israel, nu este Dumnezeu ca tine, nici în cer, nici pe pământ, care ţine legământul şi arată milă servitorilor lui, cei care umblă înaintea ta cu toată inima lor;
15 Tu care ai ţinut cu servitorul tău David, tatăl meu, ceea ce i-ai promis; şi ai vorbit cu gura ta şi ai împlinit cu mâna ta, precum este în această zi.
16 Acum, de aceea, DOAMNE Dumnezeul lui Israel, ţine cu servitorul tău David, tatăl meu, ceea ce i-ai promis, spunând: Nu va lipsi bărbat din faţa ochilor mei care să şadă pe tronul lui Israel; numai copiii tăi să ia seama la calea lor să umble în legea mea, precum ai umblat tu înaintea mea.
17 Şi acum, DOAMNE Dumnezeul lui Israel, să fie adeverit cuvântul tău, pe care l-ai vorbit servitorului tău, David.
18 Dar va locui Dumnezeu într-adevăr cu oamenii pe pământ? Iată, cerul şi cerul cerurilor nu te pot cuprinde; cu atât mai puţin această casă pe care am construit-o!
19 De aceea priveşte cu plăcere la rugăciunea servitorului tău şi la cererea lui, DOAMNE Dumnezeul meu, pentru a da ascultare strigătului şi rugăminţii, pe care servitorul tău o cere înaintea ta;
20 Ca ochii tăi să fie deschişi peste această casă, zi şi noapte, peste locul peste care tu ai spus că voieşti să pui numele tău acolo, pentru a da ascultare la rugăciunea pe care servitorul tău o cere spre acest loc.
21 Dă ascultare de aceea cererilor servitorului tău şi poporului tău Israel, pe care le vor face spre acest loc; ascultă din această locuinţă a ta, din cer; şi, ascultând, iartă.
22 Dacă un om păcătuieşte împotriva aproapelui şi un jurământ este pus peste el, să îl facă să jure, şi jurământul vine înaintea altarului tău în această casă,
23 Atunci ascultă din cer şi fă şi judecă pe servitorii tăi, răsplătind pe cel stricat, întorcând calea lui asupra propriului său cap; şi declarând drept pe cel drept, dându-i conform dreptăţii lui.
24 Şi dacă poporul tău Israel este pus la ce este mai rău înaintea duşmanului, pentru că au păcătuit împotriva ta, şi se vor întoarce şi vor mărturisi numele tău şi se vor ruga şi vor face cerere înaintea ta în această casă,
25 Atunci ascultă din ceruri şi iartă păcatul poporului tău Israel şi adu-i din nou în ţara pe care le-ai dat-o lor şi taţilor lor.
26 Când cerul va fi închis şi nu va fi ploaie, pentru că au păcătuit împotriva ta, dacă se vor ruga spre acest loc şi vor mărturisi numele tău şi se vor întoarce de la păcatul lor, când îi vei chinui,
27 Atunci ascultă din cer şi iartă păcatul servitorilor tăi şi a poporului tău Israel, când îi vei fi învăţat calea cea bună, în care ar trebuie să umble; şi trimite ploaie peste ţara ta, pe care ai dat-o poporului tău ca moştenire.
28 Dacă este foamete în ţară, dacă este ciumă, dacă este tăciune în grâu sau mană, lăcuste sau omizi, dacă duşmanii lor îi asediază în cetăţile ţării lor, orice plagă sau orice boală ar fi,
29 Orice rugăciune sau cerere va fi făcută de vreun om, sau de tot poporul tău Israel, când fiecare va cunoaşte propria sa plagă şi propria sa durere şi îşi va întinde mâinile în această casă,
30 Atunci ascultă-o din cer, locuinţa ta, şi iartă şi întoarce fiecărui om conform tuturor căilor lui, omul, a cărui inimă o cunoşti; (fiindcă doar tu cunoşti inimile copiilor oamenilor),
31 Ca ei să se teamă de tine, să umble în căile tale, cât trăiesc în ţara pe care ai dat-o taţilor lor.
32 Mai mult, referitor la străin, care nu este din poporul tău Israel, ci este venit dintr-o ţară îndepărtată de dragul numelui tău măreţ şi a mâinii tale puternice şi a braţului tău întins, dacă vin şi se roagă în această casă,
33 Atunci ascultă tu din ceruri, din locuinţa ta, şi fă conform cu tot ceea ce străinul cere de la tine, ca tot poporul pământului să cunoască numele tău şi să se teamă de tine, precum face poporul tău, Israel, şi să ştie că această casă pe care am construit-o este numită după numele tău.
34 Dacă poporul tău iese la război împotriva duşmanilor lor pe calea pe care îi vei trimite, iar ei se roagă ţie spre această cetate pe care ai ales-o şi spre casa pe care am construit-o pentru numele tău,
35 Atunci ascultă din ceruri rugăciunea lor şi cererile lor şi susţine cauza lor.
36 Dacă păcătuiesc împotriva ta, (fiindcă nu este om care să nu păcătuiască) şi tu te mânii pe ei şi îi dai înaintea duşmanilor lor, iar ei îi duc în captivitate într-o ţară îndepărtată sau apropiată;
37 Totuşi, dacă îşi vor întoarce inima în ţara în care sunt duşi captivi şi se vor întoarce şi ţi se vor ruga în ţara captivităţii lor, spunând: Am păcătuit, am făcut nelegiuire şi ne-am purtat cu stricăciune;
38 Dacă se întorc la tine cu toată inima lor şi cu tot sufletul lor în ţara captivităţii lor, în care i-au dus captivi, şi se roagă spre ţara lor, pe care ai dat-o taţilor lor şi spre cetatea pe care ai ales-o şi spre casa pe care am construit-o pentru numele tău,
39 Ascultă din ceruri, din locuinţa ta, rugăciunea lor şi cererile lor şi susţine cauza lor şi iartă pe poporul tău care a păcătuit împotriva ta.
40 Acum, Dumnezeul meu, să fie ochii tăi deschişi, te implor, şi să dea ascultare urechile tale la rugăciunea care este făcută în acest loc.
41 Şi acum, ridică-te, DOAMNE Dumnezeule, la locul tău de odihnă şi la chivotul tăriei tale; să fie îmbrăcaţi preoţii tăi, DOAMNE Dumnezeule, cu salvare, şi să se bucure sfinţii tăi în bunătate.
42 DOAMNE Dumnezeule, nu îţi întoarce faţa de la unsul tău, aminteşte-ţi de îndurările lui David, servitorul tău.
|
|