|
|
2 Cronici Capitolul32
1 După aceste lucruri şi întemeierea lor, Sanherib, împăratul Asiriei, a venit şi a intrat în Iuda şi a aşezat tabăra împotriva cetăţilor întărite şi se hotărî a le lua pentru el însuşi.
2 Şi când Ezechia a văzut că Sanherib a venit şi că era hotărât să lupte împotriva Ierusalimului,
3 A ţinut sfat cu prinţii lui şi războinicii lui să oprească apele izvoarelor care erau în afara cetăţii, şi ei l-au ajutat.
4 Astfel s-a adunat mult popor, care a oprit toate izvoarele şi pârâul care trecea prin mijlocul ţării, spunând: De ce să vină împăratul Asiriei şi să găsească multă apă?
5 De asemenea s-a întărit şi a construit tot zidul care era dărâmat şi l-a ridicat până la turnuri şi un alt zid în afară şi a reparat Milo în cetatea lui David şi a făcut lănci şi scuturi în abundenţă.
6 Şi a aşezat căpetenii de război peste popor şi i-a adunat la el în strada porţii cetăţii şi le-a vorbit inimilor, spunând:
7 Fiţi tari şi curajoşi, nu vă temeţi nici nu vă descurajaţi din cauza împăratului Asiriei, nici din cauza întregii mulţimi care este cu el, fiindcă sunt mai mulţi cu noi decât cu el;
8 Cu el este un braţ de carne, dar cu noi este DOMNUL Dumnezeul nostru să ne ajute şi să lupte bătăliile noastre. Şi poporul s-a sprijinit pe cuvintele lui Ezechia, împăratul lui Iuda.
9 După aceasta, Sanherib, împăratul Asiriei, a trimis pe servitorii lui la Ierusalim, (dar el însuşi a asediat Lachis şi toată puterea lui cu el), la Ezechia, împăratul lui Iuda, şi la tot Iuda care era la Ierusalim, spunând:
10 Astfel spune Sanherib, împăratul Asiriei: În ce vă încredeţi, că staţi asediaţi în Ierusalim?
11 Nu v-a convins Ezechia să vă daţi morţii de foame şi setei, spunând: DOMNUL Dumnezeul nostru ne va elibera din mâna împăratului Asiriei?
12 Nu a îndepărtat acelaşi Ezechia înălţimile şi altarele lui şi a poruncit lui Iuda şi Ierusalimului, spunând: Vă veţi închina înaintea unui singur altar şi veţi arde tămâie pe el?
13 Nu ştiţi ce am făcut eu şi taţii mei tuturor popoarelor din alte ţări? Au fost dumnezeii naţiunilor acelor ţări în stare în vreun fel să elibereze ţările lor din mâna mea?
14 Cine a fost în stare, printre toţi dumnezeii acelor naţiuni pe care taţii mei le-au nimicit în întregime, să elibereze poporul lui din mâna mea, încât Dumnezeul vostru să fie în stare să vă elibereze din mâna mea?
15 Şi acum nu lăsaţi pe Ezechia să vă înşele sau să vă convingă în acest fel, nici să nu îl credeţi, fiindcă niciun dumnezeu al vreunei naţiuni sau împărăţii nu a fost în stare să elibereze pe poporul său din mâna mea şi din mâna taţilor mei, cu cât mai puţin Dumnezeul vostru vă va elibera din mâna mea!
16 Şi servitorii lui au vorbit şi mai mult împotriva DOMNULUI Dumnezeu şi împotriva servitorului său, Ezechia.
17 El a scris de asemenea scrisori să defaime pe DOMNUL Dumnezeul lui Israel şi să vorbească împotriva lui, spunând: Precum dumnezeii naţiunilor altor ţări nu au eliberat poporul lor din mâna mea, tot astfel Dumnezeul lui Ezechia nu va elibera pe poporul său din mâna mea.
18 Atunci au strigat cu voce tare în limba evreilor către poporul din Ierusalim care era pe zid, să îi înspăimânte şi să îi tulbure, ca să poată lua cetatea.
19 Şi au vorbit împotriva Dumnezeului Ierusalimului, ca împotriva dumnezeilor oamenilor pământului, cei făcuţi prin lucrarea mâinilor omului.
20 Şi din această cauză împăratul Ezechia şi profetul Isaia, fiul lui Amoţ, s-au rugat şi au strigat către cer.
21 Şi DOMNUL a trimis un înger, care a stârpit pe toţi războinicii viteji şi conducătorii şi căpeteniile din tabăra împăratului Asiriei. Astfel el s-a întors cu ruşine pe faţă în propria lui ţară. Şi când a intrat în casa dumnezeului său, cei care au ieşit din propriile lui adâncuri l-au ucis acolo cu sabia.
22 Astfel DOMNUL a salvat pe Ezechia şi pe locuitorii Ierusalimului din mâna lui Sanherib, împăratul Asiriei, şi din mâna tuturor celorlalţi şi i-a călăuzit de fiecare parte.
23 Şi mulţi au adus ofrande DOMNULUI la Ierusalim şi daruri lui Ezechia, împăratul lui Iuda, astfel încât el a fost preamărit înaintea ochilor tuturor naţiunilor de atunci înainte.
24 În acele zile Ezechia era bolnav de moarte şi s-a rugat DOMNULUI, iar el i-a vorbit şi i-a dat un semn.
25 Dar Ezechia nu a răsplătit conform bunătăţii făcute lui, fiindcă inima lui s-a înălţat; de aceea a fost furie asupra lui şi asupra lui Iuda şi Ierusalimului.
26 Totuşi Ezechia s-a umilit pentru mândria din inima lui, deopotrivă el şi locuitorii Ierusalimului, astfel încât furia DOMNULUI nu a venit asupra lor în zilele lui Ezechia.
27 Şi Ezechia a avut foarte multe bogăţii şi onoare; şi şi-a făcut tezaure pentru argint şi pentru aur şi pentru pietre preţioase şi pentru mirodenii şi pentru scuturi şi pentru tot felul de bijuterii de dorit;
28 Depozite de asemenea pentru venitul din grâne şi vin şi untdelemn, şi iesle pentru tot felul de animale şi îngrădituri pentru turme.
29 Mai mult, şi-a făcut cetăţi şi averi de turme şi cirezi din abundenţă: fiindcă Dumnezeu i-a dat foarte multă bogăţie.
30 Şi Ezechia, el însuşi, a oprit cursul superior al apei Ghihon şi l-a adus drept în jos spre partea de vest a cetăţii lui David. Şi Ezechia a prosperat în toate lucrările lui.
31 Totuşi în privinţa ambasadorilor prinţilor Babilonului, care au trimis la el să întrebe despre minunea care a fost făcută în ţară, Dumnezeu l-a părăsit, să îl încerce, ca să cunoască tot ceea ce era în inima lui.
32 Şi restul faptelor lui Ezechia şi bunătatea lui, iată, sunt scrise în viziunea profetului Isaia, fiul lui Amoţ, şi în cartea împăraţilor lui Iuda şi Israel.
33 Şi Ezechia a adormit cu taţii săi şi l-au îngropat în cel mai însemnat dintre mormintele fiilor lui David; şi tot Iuda şi locuitorii Ierusalimului l-au onorat la moartea lui. Şi Manase, fiul său, a domnit în locul său.
|
|