|
|
2 Cronici Capitolul20
1 Şi s-a întâmplat de asemenea după aceasta, că au venit copiii lui Moab şi copiii lui Amon şi cu ei alţii în afară de amoniţi, împotriva lui Iosafat, la bătălie.
2 Atunci au venit câţiva care i-au spus lui Iosafat, zicând: Vine o mare mulţime împotriva ta, de dincolo de mare, de partea aceasta a Siriei; şi, iată, ei sunt în Haţaţon-Tamar, care este En-Ghedi.
3 Şi Iosafat s-a temut şi s-a pus să caute pe DOMNUL şi a proclamat un post prin tot Iuda.
4 Şi Iuda s-a strâns împreună să ceară ajutor de la DOMNUL, din toate cetăţile lui Iuda au venit să caute pe DOMNUL.
5 Şi Iosafat a stat în picioare în adunarea lui Iuda şi Ierusalim, în casa DOMNULUI, înaintea curţii noi,
6 Şi a spus: DOAMNE Dumnezeul taţilor noştri, nu eşti tu Dumnezeu în cer? Şi nu domneşti peste toate împărăţiilor păgânilor? Şi nu este în mâna ta putere şi tărie, astfel încât nimeni nu este în stare să ţi se împotrivească?
7 Nu eşti tu Dumnezeul nostru, care ai alungat pe locuitorii acestei ţări dinaintea poporului tău, Israel, şi ai dat-o seminţei lui Avraam, prietenul tău, pentru totdeauna?
8 Şi au locuit în ea şi ţi-au construit în ea un sanctuar pentru numele tău, spunând:
9 Când răul vine peste noi, ca sabia, judecata sau ciuma sau foametea, dacă noi stăm înaintea acestei case şi în prezenţa ta (fiindcă numele tău este în această casă) şi strigăm către tine în nenorocirea noastră, atunci tu vei asculta şi vei ajuta.
10 Şi acum, iată, copiii lui Amon şi ai lui Moab şi ai celor din muntele Seir, împotriva cărora nu ai lăsat pe Israel să lupte când au ieşit din ţara Egiptului, ci s-au abătut de la ei şi nu i-au nimicit;
11 Iată, spun, cum ne răsplătesc, să vină şi să ne arunce din stăpânirea ta, pe care ne-ai dat-o să o moştenim.
12 O Dumnezeul nostru, nu îi vei judeca? Fiindcă nu avem putere împotriva acestei mari cete care vine împotriva noastră; nici nu ştim ce să facem, dar ochii noştri sunt la tine.
13 Şi tot Iuda a stat în picioare înaintea DOMNULUI, cu micuţii lor, soţiile lor şi copiii lor.
14 Atunci a venit Duhul DOMNULUI în mijlocul adunării peste Iahaziel, fiul lui Zaharia, fiul lui Benaia, fiul lui Ieiel, fiul lui Matania, un levit dintre fiii lui Asaf;
15 Şi el a spus: Daţi ascultare, tot Iuda şi voi locuitori ai Ierusalimului şi tu, împărate Iosafat. Astfel vă spune DOMNUL: Nu vă înfricoşaţi, nici nu vă descurajaţi din cauza acestei mari mulţimi, fiindcă bătălia nu este a voastră, ci a lui Dumnezeu.
16 Mâine să coborâţi împotriva lor; iată, ei urcă urcuşul din Ţiţ; şi îi veţi găsi la capătul pârâului, înaintea pustiului lui Ieruel.
17 Nu va fi nevoie să luptaţi în această bătălie; aşezaţi-vă, staţi liniştiţi şi vedeţi salvarea DOMNULUI pe care v-o va da; O, Iuda şi Ierusalim, nu vă temeţi, nici nu vă descurajaţi; mâine ieşiţi împotriva lor, fiindcă DOMNUL va fi cu voi.
18 Şi Iosafat şi-a plecat capul cu faţa la pământ; şi tot Iuda şi locuitorii Ierusalimului au căzut înaintea DOMNULUI, închinându-se DOMNULUI.
19 Şi leviţii, dintre copiii chehatiţilor şi dintre copiii coreiţilor, au stat în picioare să laude pe DOMNUL Dumnezeul lui Israel cu voce tare.
20 Şi s-au ridicat devreme dimineaţa şi au ieşit în pustiul din Tecoa; şi cum au ieşit, Iosafat a stat în picioare şi a spus: Ascultaţi-mă, Iuda şi voi locuitori ai Ierusalimului; Credeţi în DOMNUL Dumnezeul vostru, astfel veţi fi voi întemeiaţi; credeţi pe profeţii lui, astfel veţi prospera.
21 Şi după ce s-a sfătuit cu poporul, a rânduit cântăreţi DOMNULUI şi pe cei care să laude frumuseţea sfinţeniei; şi pe când ieşeau înaintea armatei, spuneau: Lăudaţi pe DOMNUL, fiindcă mila lui dăinuieşte pentru totdeauna.
22 Şi când au început să cânte şi să laude, DOMNUL a pus pânde împotriva copiilor lui Amon, lui Moab şi a celor din muntele Seir, care veniseră împotriva lui Iuda; şi au fost loviţi.
23 Căci copiii lui Amon şi ai lui Moab s-au ridicat împotriva locuitorilor muntelui Seir, să îi ucidă şi să îi nimicească în întregime; şi când au terminat cu locuitorii din Seir, fiecare a ajutat pentru a nimici pe altul.
24 Şi când Iuda a venit spre turnul de veghe în pustiu, s-au uitat la mulţime şi, iată, ei erau trupuri moarte căzute la pământ şi nimeni nu a scăpat.
25 Şi când Iosafat şi poporul său au venit să ia prada de la ei, au găsit printre ei din abundenţă, deopotrivă bogăţii la trupurile moarte şi bijuterii preţioase, pe care le-au smuls de pe ei, mai mult decât puteau duce şi au fost trei zile în strângerea prăzii, atât era de multă.
26 Şi în a patra zi s-au adunat în valea lui Beraca, pentru că acolo au binecuvântat pe DOMNUL, de aceea numele acelui loc este chemat: Valea lui Beraca, până în această zi.
27 Apoi s-au întors, fiecare om din Iuda şi Ierusalim şi Iosafat în fruntea lor, să meargă din nou la Ierusalim cu bucurie, fiindcă DOMNUL îi făcuse să se bucure de duşmanii lor.
28 Şi au venit la Ierusalim cu psalterioane şi harpe şi trâmbiţe până la casa DOMNULUI.
29 Şi frica de DOMNUL era în toate împărăţiile acestor ţări, când au auzit că DOMNUL a luptat împotriva duşmanilor lui Israel.
30 Astfel împărăţia lui Iosafat era liniştită, pentru că Dumnezeul lui i-a dat odihnă de jur împrejur.
31 Şi Iosafat a domnit peste Iuda şi era în vârstă de treizeci şi cinci de ani când a început să domnească; şi a domnit douăzeci şi cinci de ani în Ierusalim. Şi numele mamei lui era Azuba, fiica lui Şilhi.
32 Şi a umblat în calea lui Asa, tatăl său, şi nu s-a depărtat de ea, făcând ceea ce era drept înaintea ochilor DOMNULUI.
33 Totuşi, înălţimile nu au fost îndepărtate, căci poporul încă nu şi-a îndreptat inima către Dumnezeul taţilor lor.
34 Şi restul faptelor lui Iosafat, cele dintâi şi cele din urmă, iată, sunt scrise în cartea lui Iehu, fiul lui Hanani, care este menţionat în cartea împăraţilor lui Israel.
35 Şi, după aceasta, Iosafat, împăratul lui Iuda, s-a alăturat lui Ahazia, împăratul lui Israel, care s-a purtat foarte stricat;
36 Şi s-a alăturat lui pentru a face corăbii ca să meargă la Tarsis; şi au făcut corăbiile în Eţion-Gheber.
37 Atunci Eliezer, fiul lui Dodava, din Mareşa, a profeţit împotriva lui Iosafat, spunând: Deoarece te-ai alăturat lui Ahazia, DOMNUL a frânt lucrările tale. Şi corăbiile au fost frânte, încât nu au fost în stare să meargă la Tarsis.
|
|