|
|
2 Cronici Capitolul18
1 Şi Iosafat a avut bogăţii şi onoare din abundenţă şi s-a încuscrit cu Ahab.
2 Şi după un anumit număr de ani, a coborât la Ahab, în Samaria. Şi Ahab a înjunghiat oi şi boi din abundenţă pentru el şi pentru poporul care era cu el şi l-a convins să se urce cu el la Ramot-Galaad.
3 Şi Ahab, împăratul lui Israel, i-a spus lui Iosafat, împăratul lui Iuda: Voieşti să mergi cu mine la Ramot-Galaad? Şi el i-a răspuns: Eu sunt precum eşti tu şi poporul meu ca poporul tău; şi vom fi cu tine în război.
4 Şi Iosafat i-a spus împăratului lui Israel: Cercetează, te rog, din cuvântul DOMNULUI astăzi.
5 De aceea împăratul lui Israel a adunat patru sute dintre profeţi şi le-a spus: Să mergem la Ramot-Galaad în bătălie, sau să îl las în pace? Iar ei au spus: Urcă-te, fiindcă Dumnezeu îl va da în mâna împăratului.
6 Dar Iosafat a spus: Nu este aici un alt profet al DOMNULUI, ca să cercetăm de la el?
7 Şi împăratul lui Israel i-a spus lui Iosafat: Mai este un om, prin care am putea cerceta de la DOMNUL, dar îl urăsc, fiindcă niciodată nu îmi profeţeşte bine, ci întotdeauna rău: acesta este Micaia, fiul lui Imla. Şi Iosafat a spus: Să nu spună împăratul astfel.
8 Şi împăratul lui Israel a chemat pe unul dintre ofiţerii lui şi a spus: Adu repede pe Micaia, fiul lui Imla.
9 Şi împăratul lui Israel şi Iosafat, împăratul lui Iuda, au şezut fiecare pe tronul lui, îmbrăcaţi în robele lor, şi au şezut într-un loc deschis, la intrarea porţii Samariei; şi toţi profeţii profeţeau înaintea lor.
10 Şi Zedechia, fiul lui Chenaana, îşi făcuse coarne de fier şi spunea: Astfel spune DOMNUL: Cu acestea tu vei împunge Siria până vor fi nimiciţi.
11 Şi toţi profeţii au profeţit astfel, spunând: Urcă-te la Ramot-Galaad şi prosperă, fiindcă DOMNUL îl va da în mâna împăratului.
12 Şi mesagerul care a mers să cheme pe Micaia i-a spus, zicând: Iată, cuvintele profeţilor vestesc bine împăratului o singură înţelegere; să fie cuvântul tău de aceea, te rog, ca al unuia dintre ei şi vorbeşte de bine.
13 Şi Micaia a spus: Precum DOMNUL trăieşte, ceea ce îmi spune Dumnezeul meu, voi vorbi aceea, negreşit.
14 Şi când a venit la împărat, împăratul i-a spus: Micaia, să mergem la Ramot-Galaad la bătălie, sau să aştept? Şi el a spus: Urcaţi-vă şi prosperaţi şi ei vor fi daţi în mâna voastră.
15 Şi împăratul i-a spus: De câte ori să te conjur că îmi spui doar adevărul în numele DOMNULUI?
16 Atunci el a spus: Am văzut tot Israelul împrăştiat pe munţi, ca oi care nu au păstor, şi DOMNUL a spus: Aceştia nu au stăpân; să se întoarcă fiecare om la casa lui în pace.
17 Şi împăratul lui Israel i-a spus lui Iosafat: Nu ţi-am spus că nu îmi va profeţi bine, ci rău?
18 Din nou el a spus: De aceea ascultă cuvântul DOMNULUI: Am văzut pe DOMNUL şezând pe tronul lui şi toată oştirea cerului stând în picioare la dreapta lui şi la stânga lui.
19 Şi DOMNUL a spus: Cine va ademeni pe Ahab, împăratul lui Israel, ca să se urce şi să cadă la Ramot-Galaad? Şi unul a vorbit spunând în acest fel şi un altul spunând altfel.
20 Atunci a ieşit un duh şi a stat în picioare înaintea DOMNULUI şi a spus: Eu îl voi ademeni. Şi DOMNUL i-a spus: Cu ce?
21 Şi el a spus: Voi ieşi şi voi fi un duh mincinos în gura tuturor profeţilor lui. Şi DOMNUL a spus: Tu îl vei ademeni şi vei învinge de asemenea; ieşi şi fă astfel.
22 Şi acum, iată, DOMNUL a pus un duh mincinos în gura acestor profeţi ai tăi şi DOMNUL a vorbit rău împotriva ta.
23 Atunci Zedechia, fiul lui Chenaana, s-a apropiat şi a lovit pe Micaia peste obraz şi a spus: Pe ce cale a ieşit Duhul DOMNULUI de la mine pentru a-ţi vorbi ţie?
24 Şi Micaia a spus: Iată, vei vedea în acea zi când vei intra în camera dinăuntru să te ascunzi.
25 Atunci împăratul lui Israel a spus: Luaţi-l pe Micaia şi duceţi-l înapoi la Amon, guvernatorul cetăţii, şi la Ioas, fiul împăratului;
26 Şi spuneţi: Astfel spune împăratul: Puneţi pe acesta în închisoare şi hrăniţi-l cu pâinea chinuirii şi cu apa chinuirii, până când mă voi întoarce în pace.
27 Şi Micaia a spus: Dacă te vei întoarce negreşit în pace, atunci DOMNUL nu a vorbit prin mine. Şi a spus: Daţi ascultare, voi, tot poporul.
28 Astfel împăratul lui Israel şi Iosafat, împăratul lui Iuda, s-au urcat la Ramot-Galaad.
29 Şi împăratul lui Israel i-a spus lui Iosafat: Îmi voi schimba hainele ca să nu fiu recunoscut şi voi merge la bătălie, dar tu îmbracă robele tale. Astfel împăratul lui Israel şi-a schimbat hainele ca să nu fie recunoscut şi amândoi au mers la bătălie.
30 Şi împăratul Asiriei poruncise căpeteniilor carelor care erau cu el, spunând: Nu vă luptaţi cu mici sau mari, în afară de împăratul lui Israel.
31 Şi s-a întâmplat, când căpeteniile carelor l-au văzut pe Iosafat, că au spus: Este împăratul lui Israel. De aceea l-au încercuit să se lupte, dar Iosafat a strigat şi DOMNUL l-a ajutat; şi Dumnezeu i-a ademenit să se depărteze de el.
32 Fiindcă s-a întâmplat, atunci când căpeteniile carelor şi-au dat seama că nu era împăratul lui Israel, că s-au întors de la a-l mai urmări.
33 Şi un anumit om a tras cu arcul la întâmplare şi l-a lovit pe împăratul lui Israel între încheieturile armurii, de aceea el a spus conducătorului carului său: Întoarce-ţi mâna, ca să mă scoţi afară din oaste, căci sunt rănit.
34 Şi bătălia a crescut în acea zi, totuşi împăratul lui Israel a stat drept în carul său împotriva sirienilor până seara; iar pe la apusul soarelui a murit.
|
|