|
|
Filipeni Capitolul2
1 Aşadar, dacă este vreo încurajare în Cristos, dacă este vreo mângâiere a dragostei, dacă este vreo părtăşie a Duhului, dacă sunt adâncuri ale iubirii şi îndurări,
2 Împliniţi-mi bucuria, ca una să gândiţi, având aceeaşi dragoste, fiind de acord, într-o singură minte.
3 Nu faceţi nimic prin ceartă sau glorie deşartă, ci, în umilinţa minţii, toţi să stimeze pe alţii mai presus de ei înşişi.
4 Nu priviţi fiecare spre propriile lucruri, ci fiecare şi spre cele ale altora.
5 Să fie în voi această minte, care era şi în Cristos Isus;
6 Care, în chipul lui Dumnezeu fiind, nu a socotit ca tâlhărie a fi egal cu Dumnezeu,
7 Ci s-a făcut pe sine însuşi lipsit de importanţă şi a luat asupra lui chipul unui rob şi a fost făcut în asemănarea oamenilor;
8 Şi, fiind găsit la înfăţişare ca un om, s-a umilit şi s-a făcut ascultător până la moarte, chiar moarte de cruce.
9 De aceea Dumnezeu l-a şi înălţat cel mai mult şi i-a dat un nume care este mai presus de fiecare nume,
10 Pentru ca, la numele lui Isus, fiecare genunchi să se plece, al celor din cer şi de pe pământ şi de sub pământ;
11 Şi să mărturisească fiecare limbă că Isus Cristos este Domnul, spre gloria lui Dumnezeu Tatăl.
12 De aceea, iubiţii mei, precum totdeauna aţi dat ascultare, nu ca în prezenţa mea doar, ci mult mai mult în absenţa mea, lucraţi cu propria voastră salvare, cu teamă şi tremur.
13 Fiindcă Dumnezeu este cel care lucrează în voi, deopotrivă a voi şi a face după buna lui plăcere.
14 Faceţi toate lucrurile fără cârtiri şi dispute,
15 Ca să fiţi ireproşabili şi nevinovaţi, fiii lui Dumnezeu, fără mustrare, în mijlocul unei naţiuni strâmbe şi perverse, printre care străluciţi ca lumini în lume,
16 Ţinând sus cuvântul vieţii, ca să mă bucur în ziua lui Cristos, că nu am alergat în zadar, nici nu am muncit în zadar.
17 Da, şi dacă voi fi turnat peste sacrificiul şi serviciul credinţei voastre, mă bucur şi mă bucur împreună cu voi toţi.
18 Din acelaşi motiv şi voi vă bucuraţi şi vă bucuraţi împreună cu mine.
19 Dar mă încred în Domnul Isus, să vă trimit curând pe Timotei, ca să fiu şi eu încurajat, când voi afla cele despre voi.
20 Fiindcă nu am pe nimeni cu aceeaşi minte, care va îngriji cu sinceritate de cele despre voi.
21 Fiindcă toţi caută lucrurile lor, nu lucrurile lui Isus Cristos.
22 Şi ştiţi dovada despre el, cum, ca un fiu cu tatăl a servit cu mine în evanghelie.
23 De aceea pe el sper să vi-l trimit îndată ce voi vedea cum îmi va merge.
24 Dar mă încred în Domnul, că voi veni şi eu curând.
25 Totuşi am socotit necesar să-l trimit la voi pe Epafrodit, fratele meu şi conlucrător şi co-luptător, dar trimisul vostru şi cel ce a servit nevoilor mele.
26 Fiindcă tânjea după voi toţi şi a fost foarte mâhnit pentru că aţi aflat că a fost bolnav.
27 Căci, într-adevăr, a fost bolnav, aproape de moarte, dar Dumnezeu a avut milă de el; şi nu numai de el, ci şi de mine, ca nu cumva să am întristare peste întristare.
28 De aceea l-am trimis cu mai multă grijă, ca, atunci când îl vedeţi din nou, să vă bucuraţi şi să fiu eu mai puţin întristat.
29 Primiţi-l aşadar în Domnul, cu toată veselia, şi ţineţi în onoare pe astfel de oameni.
30 Pentru că din cauza lucrării lui Cristos a fost el aproape de moarte, neţinând la viaţa lui, ca să suplinească lipsa serviciului vostru către mine.
|
|