|
|
Numeri Capitolul14
1 Şi toată adunarea şi-a înălţat vocea şi a strigat; şi poporul a plâns în noaptea aceea.
2 Şi toţi copiii lui Israel au cârtit împotriva lui Moise şi împotriva lui Aaron şi întreaga adunare le-a spus: Să fi dat Dumnezeu să fi murit în ţara Egiptului! Sau, mai bine să fi murit în pustiu!
3 Şi pentru ce ne-a adus DOMNUL la această ţară? Să cădem prin sabie, ca soţiile noastre şi copiii noştri să fie o pradă? Nu ar fi mai bine să ne întoarcem în Egipt?
4 Şi au spus unul altuia: Să ne facem o căpetenie şi să ne întoarcem în Egipt.
5 Atunci Moise şi Aaron au căzut cu feţele la pământ înaintea întregii adunări a copiilor lui Israel.
6 Şi Iosua, fiul lui Nun, şi Caleb, fiul lui Iefune, care erau dintre cei ce au cercetat ţara şi-au rupt hainele,
7 Şi au vorbit întregii adunări a copiilor lui Israel, spunând: Ţara prin care noi am trecut să o cercetăm este o ţară foarte bună.
8 Dacă DOMNUL va găsi plăcere în noi, atunci ne va aduce în această ţară şi ne-o va da; o ţară în care curge lapte şi miere.
9 Numai să nu vă răzvrătiţi împotriva DOMNULUI, nici să nu vă temeţi de poporul ţării; căci ei sunt pâine pentru noi, apărarea lor s-a depărtat de la ei şi DOMNUL este cu noi; să nu vă temeţi de ei.
10 Dar toată adunarea a cerut să îi ucidă cu pietre. Şi gloria DOMNULUI a apărut în tabernacolul întâlnirii înaintea tuturor copiilor lui Israel.
11 Şi DOMNUL i-a spus lui Moise: Până când voieşte acest popor să mă provoace? Şi cât timp va trece până când vor crede în mine, cu toate semnele pe care le-am arătat printre ei?
12 Îi voi lovi cu ciumă şi îi voi dezmoşteni şi voi face din tine o naţiune mai mare şi mai tare decât ei.
13 Şi Moise a spus DOMNULUI: Atunci egiptenii vor auzi aceasta, (pentru că dintre ei tu ai scos pe acest popor în tăria ta;)
14 Şi o vor spune locuitorilor acestei ţări, pentru că ei au auzit că tu, DOMNUL, eşti în mijlocul acestui popor, că tu DOMNUL eşti văzut faţă în faţă şi că norul tău stă deasupra lor şi că mergi înaintea lor, ziua într-un stâlp de nor şi noaptea într-un stâlp de foc.
15 Acum dacă o să ucizi tot poporul acesta ca pe un singur om, atunci naţiunile care au auzit de faima ta vor vorbi, spunând:
16 Pentru că DOMNUL nu a fost în stare să ducă acest popor în ţara pe care le-a jurat-o, de aceea i-a ucis în pustiu.
17 Şi acum, te implor, să fie puterea Domnului meu mare, conform cu ceea ce ai vorbit, spunând:
18 DOMNUL este îndelung răbdător şi bogat în milă, iertând nelegiuirea şi fărădelegea şi în niciun fel dezvinovăţind pe vinovat, cercetând nelegiuirea taţilor peste copii până la a treia şi a patra generaţie.
19 Iartă, te implor, nelegiuirea acestui popor conform măreţiei milei tale şi precum ai iertat acest popor, din Egipt până acum.
20 Şi DOMNUL a spus: Am iertat conform cuvântului tău;
21 Dar pe cât este de adevărat că eu trăiesc, tot pământul va fi umplut cu gloria DOMNULUI.
22 Pentru că toţi acei bărbaţi care au văzut gloria mea şi miracolele mele, pe care le-am făcut în Egipt şi în pustiu şi m-au ispitit de zeci de ori şi nu au dat ascultare vocii mele;
23 Cu siguranţă nu vor vedea ţara pe care am jurat-o taţilor lor, niciunul dintre cei ce m-au provocat nu o va vedea,
24 Ci servitorul meu Caleb, deoarece a avut un alt duh cu el şi m-a urmat pe deplin, pe el îl voi duce în ţara în care a mers; şi sămânţa lui o va stăpâni.
25 (Acum amaleciţii şi canaaniţii locuiau în vale.) Mâine întoarceţi-vă şi plecaţi în pustiu pe calea Mării Roşii.
26 Şi DOMNUL i-a vorbit lui Moise şi lui Aaron, spunând:
27 Cât să mai suport această adunare rea, care cârteşte împotriva mea? Am auzit cârtirile copiilor lui Israel, pe care le cârtesc împotriva mea.
28 Să le spui: Pe cât este de adevărat că eu trăiesc, spune DOMNUL, precum aţi vorbit în urechile mele, astfel vă voi face;
29 Trupurile voastre moarte vor cădea în acest pustiu; şi toţi cei număraţi dintre voi, conform numărului vostru în întregime, de la vârsta de douăzeci de ani în sus, care aţi cârtit împotriva mea,
30 Fără îndoială, voi nu veţi intra în ţara despre care am jurat că vă voi face să locuiţi în ea, cu excepţia lui Caleb, fiul lui Iefune, şi Iosua, fiul lui Nun.
31 Dar micuţii voştri, despre care aţi spus că vor fi o pradă, pe ei îi voi duce înăuntru şi vor cunoaşte ţara pe care aţi dispreţuit-o.
32 Dar cât despre voi, trupurile voastre moarte vor cădea în acest pustiu.
33 Şi copiii voştri vor rătăci în pustiu patruzeci de ani şi vor purta curviile voastre, până ce trupurile voastre moarte vor fi risipite în pustiu.
34 După numărul zilelor în care aţi cercetat ţara, adică patruzeci de zile, fiecare zi pentru un an, veţi purta nelegiuirile voastre, adică patruzeci de ani şi veţi cunoaşte cum îmi rup promisiunea.
35 Eu DOMNUL am spus: Cu siguranţă astfel voi face la toată această adunare rea, care s-a adunat împotriva mea; în acest pustiu vor fi mistuiţi şi acolo vor muri.
36 Şi bărbaţii, pe care Moise i-a trimis să cerceteze ţara, care s-au întors şi au făcut întreaga adunare să cârtească împotriva lui, aducând defăimare asupra ţării,
37 Chiar acei bărbaţi care au adus raportul rău despre ţară, au murit printr-o plagă înaintea DOMNULUI.
38 Dar Iosua, fiul lui Nun, şi Caleb, fiul lui Iefune, dintre oamenii care au mers să cerceteze ţara, au trăit.
39 Şi Moise a spus aceste cuvinte tuturor copiilor lui Israel; şi tot poporul a jelit mult.
40 Şi s-au sculat devreme dimineaţa şi s-au urcat în vârful muntelui, spunând: Iată-ne şi vom urca la locul pe care DOMNUL l-a promis, căci am păcătuit.
41 Şi Moise a spus: Pentru ce încălcaţi acum porunca DOMNULUI? Aceasta nu va prospera.
42 Nu vă urcaţi, pentru că DOMNUL nu este printre voi; ca să nu fiţi bătuţi înaintea duşmanilor voştri.
43 Fiindcă amaleciţii şi canaaniţii sunt acolo înaintea voastră şi veţi cădea prin sabie, deoarece v-aţi întors de la DOMNUL, de aceea DOMNUL nu va fi cu voi.
44 Dar ei au îndrăznit să urce pe vârful dealului, totuşi chivotul legământului DOMNULUI şi Moise, nu s-au depărtat de tabără.
45 Atunci amaleciţii au coborât şi canaaniţii care au locuit pe acel deal şi i-au bătut şi i-au învins, până la Horma.
|
|