1 Şi eu am spus: Auziţi, vă rog, căpeteniile lui Iacob şi voi prinţi ai casei lui Israel; nu ar trebui să cunoaşteţi voi judecata?
2 Voi care urâţi binele şi iubiţi răul; care smulgeţi pielea lor de pe ei şi carnea lor de pe oasele lor;
3 Care de asemenea mâncaţi carnea poporului meu şi jupuiţi pielea lor de pe ei; şi ei le rup oasele şi îi toacă în bucăţi, ca pentru oală şi precum carnea înăuntrul căldării ce fierbe.
4 Atunci vor striga către DOMNUL, dar nu îi va auzi; îşi va ascunde faţa de ei în acel timp, după cum s-au comportat rău în faptele lor.
5 Astfel spune DOMNUL referitor la profeţii care rătăcesc pe poporul meu, care muşcă cu dinţii lor şi strigă: Pace! Dar oricui nu pune nimic în gurile lor, ei îi pregătesc război împotrivă.
6 De aceea noapte vă va fi, ca să nu aveţi viziune; şi întuneric vă va fi, ca să nu ghiciţi; şi soarele va apune asupra profeţilor şi ziua va fi neagră asupra lor.
7 Atunci văzătorii vor fi ruşinaţi, şi ghicitorii încurcaţi: da, ei toţi îşi vor acoperi buzele; fiindcă nu este răspuns de la Dumnezeu.
8 Dar cu adevărat eu sunt plin de tărie, prin duhul DOMNULUI şi de judecată şi de vitejie, ca să îi fac cunoscut lui Iacob încălcarea lui şi lui Israel păcatul lui.
9 Auziţi aceasta, vă rog, voi, căpetenii ale casei lui Iacob şi prinţi ai casei lui Israel, care detestaţi judecata şi pervertiţi toată echitatea.
10 Ei zidesc Sionul cu sânge şi Ierusalimul cu nelegiuire.
11 Căpeteniile acestora judecă pentru mită şi preoţii acestora învaţă pentru plată, şi profeţii acestora ghicesc pentru bani, totuşi ei se vor sprijini pe DOMNUL şi vor spune: Nu este DOMNUL printre noi? Niciun rău nu poate veni asupra noastră.
12 De aceea Sionul va fi arat ca un câmp din cauza voastră şi Ierusalimul va deveni movile şi muntele casei ca locurile înalte ale pădurii.