|
|
Luca Capitolul8
1 Şi după aceea s-a întâmplat că el a mers prin fiecare cetate şi sat, proclamând veştile bune şi anunţând evanghelia împărăţiei lui Dumnezeu; şi cei doisprezece împreună cu el,
2 Şi anumite femei, care fuseseră vindecate de duhuri rele şi de neputinţe: Maria, numită Magdalena, din care ieşiseră şapte draci,
3 Şi Ioana, soţia lui Cuza, administratorul lui Irod şi Susana şi multe altele, care îl serveau din averile lor.
4 Şi după ce mulţi oameni s-au adunat şi au venit la el din fiecare cetate, a vorbit printr-o parabolă:
5 Un semănător a ieşit să semene sămânţa sa; şi pe când semăna el, o parte a căzut pe lângă drum; şi a fost călcată în picioare şi păsările cerului au mâncat-o.
6 Şi alta a căzut pe o stâncă; şi imediat după ce a răsărit s-a uscat, pentru că îi lipsea umezeală.
7 Şi alta a căzut printre spini; şi spinii au crescut împreună cu ea şi au înăbuşit-o.
8 Şi alta a căzut pe pământ bun şi a răsărit şi a făcut rod însutit. Şi după ce a spus acestea, a strigat: Cel ce are urechi de auzit, să audă.
9 Iar discipolii lui l-au întrebat, spunând: Ce este această parabolă?
10 Iar el a spus: Vouă vă este dat să cunoaşteţi misterele împărăţiei lui Dumnezeu; dar celorlalţi, în parabole; ca văzând să nu vadă şi auzind să nu înţeleagă.
11 Şi parabola este aceasta: Sămânţa este cuvântul lui Dumnezeu.
12 Iar cele de lângă drum, sunt cei ce aud; apoi vine diavolul şi ia cuvântul din inimile lor, ca nu cumva să creadă şi să fie salvaţi.
13 Iar cele de pe stâncă, sunt cei care când aud, cu bucurie primesc cuvântul; dar aceştia nu au rădăcină, care cred pentru un timp şi în timpul ispitei se îndepărtează.
14 Iar cea care a căzut printre spini sunt cei care, după ce au auzit, merg mai departe şi sunt înăbuşiţi sub griji şi bogăţii şi plăceri ale acestei vieţi şi nu aduc rod la maturitate.
15 Dar cea în pământ bun sunt cei care într-o inimă cinstită şi bună, auzind cuvântul, îl păzesc şi aduc rod cu răbdare.
16 Nimeni, după ce a aprins o candelă, nu o acoperă cu un vas, sau o pune sub pat; ci o pune pe un sfeşnic ca toţi care intră să vadă lumina.
17 Fiindcă nimic nu este ascuns care să nu se scoată la iveală; nici ceva ascuns, care nu va fi cunoscut şi va veni pe faţă.
18 De aceea luaţi seama cum auziţi; fiindcă oricui are, i se va da; şi oricui nu are, de la el se va lua chiar şi ce i se pare că are.
19 Atunci au venit spre el mama şi fraţii lui şi nu puteau să ajungă la el din cauza mulţimii.
20 Şi i-a fost spus de cineva care a zis: Mama ta şi fraţii tăi stau afară în picioare, dorind să te vadă.
21 Dar el a răspuns şi le-a zis: Mama mea şi fraţii mei sunt aceştia care aud cuvântul lui Dumnezeu şi îl împlinesc.
22 Şi s-a întâmplat într-o zi anumită, că el s-a îmbarcat într-o corabie cu discipolii săi; şi le-a spus: Să trecem pe partea cealaltă a lacului. Şi au ridicat ancora.
23 Şi cum navigau ei, el a adormit; şi a coborât o furtună de vânt pe lac; şi au fost umpluţi cu apă şi erau în pericol.
24 Şi au venit la el şi l-au trezit, spunând: Stăpâne, stăpâne, pierim. Atunci s-a ridicat şi a mustrat vântul şi furia apei; şi au încetat şi a fost linişte.
25 Şi le-a spus: Unde vă este credinţa? Şi înfricoşaţi, s-au minunat, spunând unii către alţii: Ce fel de om este acesta? Pentru că porunceşte chiar vânturilor şi apei şi ele ascultă de el.
26 Şi au ajuns în ţinutul gadarenilor, care este faţă în faţă cu Galileea.
27 Şi când a ieşit pe uscat, l-a întâmpinat un anumit bărbat, ieşit din cetate, care avea draci de mult timp şi nu purta îmbrăcăminte, nici nu locuia în casă, ci în morminte.
28 Când l-a văzut pe Isus, a strigat şi a căzut jos înaintea lui şi cu o voce tare a spus: Ce am a face cu tine, Isuse, Fiul Dumnezeului cel preaînalt? Te implor, nu mă chinui.
29 (Fiindcă poruncise duhului necurat să iasă din om. Fiindcă deseori îl apucase; şi a fost ţinut legat cu lanţuri şi în cătuşe; şi smulgea legăturile şi era dus de drac în pustie.)
30 Iar Isus l-a întrebat, spunând: Care îţi este numele? Iar el a zis: Legiune, pentru că mulţi draci intraseră în el.
31 Şi îl implorau să nu le poruncească să plece în adânc.
32 Iar acolo, era o turmă mare de porci, păscând pe munte; şi l-au implorat să le permită să intre în ei. Şi le-a permis.
33 Atunci dracii au ieşit din omul acela şi au intrat în porci; şi turma s-a aruncat furios în jos pe râpă în lac şi s-au înecat.
34 Când cei ce îi păşteau au văzut ce se făcuse, au fugit şi au mers şi au povestit în cetate şi în ţinut.
35 Atunci au ieşit să vadă ce se făcuse; şi au venit la Isus şi au găsit pe omul din care plecaseră dracii, şezând la picioarele lui Isus, îmbrăcat şi întreg la minte; şi s-au temut.
36 Iar cei ce văzuseră, le-au povestit în ce mod fusese vindecat cel posedat de draci.
37 Atunci toată mulţimea din ţinutul gadarenilor, de jur împrejur, l-a implorat să plece de la ei, pentru că fuseseră apucaţi de o mare frică; şi el s-a îmbarcat în corabie şi s-a întors înapoi.
38 Iar bărbatul din care dracii ieşiseră îl ruga să fie cu el; dar Isus l-a trimis, spunând:
39 Întoarce-te la casa ta şi arată ce lucruri mari ţi-a făcut Dumnezeu. Şi a plecat şi a vestit prin toată cetatea ce lucruri mari a făcut Isus pentru el.
40 Şi s-a întâmplat că, după ce s-a întors Isus, oamenii l-au primit; fiindcă toţi îl aşteptau.
41 Şi iată, a venit un bărbat numit Iair care era un conducător al sinagogii; şi a căzut la picioarele lui Isus şi îl implora să intre în casa lui;
42 Pentru că avea o singură fiică, de vreo doisprezece ani şi ea era pe moarte. Dar pe când mergea el, oamenii îl împresurau.
43 Şi o femeie, care avea o scurgere de sânge de doisprezece ani, care cheltuise tot ce avea cu doctorii, neputând fi vindecată de niciunul,
44 A venit din spate şi s-a atins de marginea hainei lui; şi imediat scurgerea ei de sânge s-a oprit.
45 Şi Isus a spus: Cine s-a atins de mine? Şi, toţi negând, Petru şi cei ce erau cu el au spus: Stăpâne, mulţimea te împresoară şi te îmbulzeşte şi tu spui: Cine s-a atins de mine?
46 Dar Isus a spus: S-a atins cineva de mine; căci ştiu că a ieşit putere din mine.
47 Iar femeia, când a văzut că nu este ascunsă, a venit tremurând şi prosternându-se înaintea lui i-a spus în faţa întregului popor din ce cauză se atinsese de el şi cum fusese vindecată imediat.
48 Iar el i-a spus: Îndrăzneşte, fiică, credinţa ta te-a făcut sănătoasă; mergi în pace.
49 Pe când vorbea el încă, a venit unul din casa conducătorului sinagogii, spunându-i: Fiica ta este moartă; nu mai deranja pe Învăţătorul.
50 Dar când a auzit Isus, i-a răspuns, zicând: Nu te teme; crede numai şi va fi făcută sănătoasă.
51 Iar când a ajuns în casă, nu a lăsat pe niciunul să intre, decât pe Petru şi pe Iacov şi pe Ioan şi pe tatăl şi pe mama fetei.
52 Şi toţi plângeau şi o jeleau; dar el a spus: Nu plângeţi; nu este moartă, ci doarme.
53 Şi au râs în batjocură de el, ştiind că era moartă.
54 Dar el i-a scos pe toţi afară şi a apucat-o de mână şi a chemat-o, spunând: Fetiţo, ridică-te.
55 Şi duhul ei a venit din nou şi s-a sculat imediat; şi Isus a poruncit să îi dea să mănânce.
56 Şi părinţii ei au fost înmărmuriţi; dar le-a poruncit să nu spună nimănui ce s-a făcut.
|
|