|
|
Luca Capitolul18
1 Şi le-a spus o parabolă, că ar trebui să se roage totdeauna şi să nu se descurajeze,
2 Spunând: Era într-o cetate un judecător, care nu se temea de Dumnezeu şi pe om nu îl respecta;
3 Şi era o văduvă în acea cetate; şi a venit la el, spunând: Fă-mi dreptate faţă de potrivnicul meu.
4 Şi a refuzat pentru un timp; dar după acestea a spus în el însuşi: Chiar dacă nu mă tem de Dumnezeu, nici pe om nu îl respect,
5 Totuşi, pentru că această văduvă mă tulbură, am să îi fac dreptate, ca nu cumva să mă sâcâie cu neîncetata ei venire.
6 Şi Domnul a spus: Auziţi ce spune judecătorul nedrept.
7 Şi nu va face Dumnezeu dreptate aleşilor lui, care strigă zi şi noapte către el, deşi rabdă îndelung în ce îi priveşte?
8 Vă spun că le va face repede dreptate. Cu toate acestea, când va veni Fiul omului, va găsi el credinţă pe pământ?
9 Şi a spus şi această parabolă unora care se încredeau în ei înşişi că erau drepţi şi dispreţuiau pe ceilalţi;
10 Doi oameni s-au urcat la templu să se roage; unul fariseu şi celălalt vameş.
11 Fariseul a stat în picioare şi s-a rugat astfel în el însuşi: Dumnezeule, îţi mulţumesc că nu sunt precum ceilalţi oameni, jecmănitori, nedrepţi, adulteri, sau chiar ca acest vameş.
12 Eu postesc de două ori într-o săptămână, dau zeciuială din tot ce obţin.
13 Şi vameşul stând deoparte în picioare, nu a voit să ridice nici ochii spre cer, ci se bătea în piept, spunând: Dumnezeule, fii milostiv cu mine, un păcătos.
14 Vă spun, mai degrabă s-a coborât acest om acasă declarat drept decât celălalt, pentru că fiecare înălţându-se pe sine însuşi, va fi umilit; şi cel ce se umileşte pe sine însuşi, va fi înălţat.
15 Şi i-au adus şi nişte prunci, ca să îi atingă; dar când discipolii au văzut, i-au mustrat.
16 Dar Isus i-a chemat şi a spus: Lăsaţi copilaşii să vină la mine şi nu îi opriţi; fiindcă a unora ca ei este împărăţia lui Dumnezeu.
17 Adevărat vă spun: Oricine nu va primi împărăţia lui Dumnezeu ca un copilaş, nicidecum nu va intra în ea.
18 Şi un anumit conducător l-a întrebat, spunând: Bunule Învăţător, ce să fac să moştenesc viaţă eternă?
19 Iar Isus i-a spus: De ce mă numeşti bun? Nimeni nu este bun decât unul, adică, Dumnezeu.
20 Ştii poruncile: Nu comite adulter, Nu ucide, Nu fura, Nu aduce mărturie falsă, Onorează pe tatăl tău şi pe mama ta.
21 Iar el a spus: Toate acestea le-am păzit din tinereţea mea.
22 Şi, când a auzit Isus acestea, i-a spus: Totuşi îţi lipseşte un lucru; vinde tot ce ai şi împarte la săraci şi vei avea tezaur în cer; şi vino, urmează-mă.
23 Dar el, când a auzit acestea, s-a întristat foarte mult; fiindcă era foarte bogat.
24 Iar Isus, când a văzut că el s-a întristat foarte mult, a spus: Cât de greu vor intra în împărăţia lui Dumnezeu cei ce au bogăţii!
25 Fiindcă este mai uşor pentru o cămilă să treacă prin urechea acului, decât pentru un om bogat să intre în împărăţia lui Dumnezeu.
26 Iar cei ce au auzit, au spus: Atunci cine poate fi salvat?
27 Dar el a spus: Cele imposibile la oameni sunt posibile la Dumnezeu.
28 Atunci Petru a spus: Iată, noi am lăsat toate şi te-am urmat.
29 Iar el le-a spus: Adevărat vă spun: Nu este nimeni care a lăsat casă, sau părinţi, sau fraţi, sau soţie, sau copii, pentru împărăţia lui Dumnezeu,
30 Care să nu primească cu mult mai mult în acest timp şi în lumea care vine, viaţă veşnică.
31 Atunci a luat pe cei doisprezece şi le-a spus: Iată, ne urcăm la Ierusalim şi toate cele scrise prin profeţi despre Fiul omului, vor fi împlinite.
32 Fiindcă va fi dat neamurilor şi va fi batjocorit şi va fi ocărât şi scuipat;
33 Şi îl vor biciui şi îl vor ucide; şi a treia zi va învia.
34 Dar ei nu au înţeles nimic din acestea; şi această spusă a fost ascunsă de ei şi nu au cunoscut cele spuse.
35 Şi s-a întâmplat, pe când s-a apropiat el de Ierihon, că un anumit orb şedea lângă drum, cerşind;
36 Şi, auzind mulţimea trecând, a întrebat ce este aceasta.
37 Iar ei i-au spus că trece Isus din Nazaret.
38 Iar el a strigat, spunând: Isuse, Fiul lui David, ai milă de mine!
39 Şi cei ce mergeau înainte, l-au mustrat, ca să tacă; dar el striga şi mai tare: Fiul lui David, ai milă de mine.
40 Iar Isus, stând în picioare, i-a poruncit să fie adus la el; şi după ce el s-a apropiat, l-a întrebat,
41 Spunând: Ce voieşti să îţi fac? Iar el a spus: Doamne, să primesc vedere.
42 Şi Isus i-a spus: Primeşte-ţi vederea; credinţa ta te-a salvat.
43 Şi îndată a primit vedere şi l-a urmat, glorificând pe Dumnezeu; şi toţi oamenii, când au văzut, au dat laudă lui Dumnezeu.
|
|