|
|
Ezechiel Capitolul12
1 Cuvântul DOMNULUI de asemenea a venit la mine, spunând:
2 Fiu al omului, locuieşti în mijlocul unei case răzvrătite, care au ochi să vadă dar nu văd; au urechi să audă dar nu aud, pentru că sunt o casă răzvrătită.
3 De aceea, tu fiu al omului, pregăteşte-ţi lucrurile pentru strămutare şi pleacă ziua înaintea ochilor lor; şi să pleci din locul tău într-un alt loc înaintea ochilor lor; poate că vor lua aminte, deşi ei sunt o casă răzvrătită.
4 Atunci să scoţi afară lucrurile tale ziua, înaintea ochilor lor, ca lucrurile pentru strămutare; şi să ieşi seara înaintea ochilor lor, asemenea celor mergând în captivitate.
5 Sapă prin zid înaintea ochilor lor şi scoate-le pe acolo.
6 Înaintea ochilor lor să le porţi pe umeri şi să le scoţi în amurg; să îţi acoperi faţa ca să nu vezi pământul, pentru că te-am pus ca un semn pentru casa lui Israel.
7 Şi am făcut astfel precum mi se poruncise: Am scos afară lucrurile mele ziua, ca lucrurile pentru captivitate şi seara am săpat prin zid cu mâna mea; le-am scos în amurg şi le-am purtat pe umeri înaintea ochilor lor.
8 Şi dimineaţa a venit cuvântul DOMNULUI la mine, spunând:
9 Fiu al omului, nu ţi-a spus casa lui Israel, casa cea răzvrătită: Ce faci?
10 Spune-le: Astfel spune Domnul DUMNEZEU: Această povară se referă la prinţul din Ierusalim şi la toată casa lui Israel care este printre ei.
11 Spune: Eu sunt semnul vostru; precum am făcut eu, astfel li se va face lor; ei vor pleca şi vor merge în captivitate.
12 Şi prinţul care este printre ei va purta pe umeri, în amurg, şi va ieşi; ei vor săpa prin zid pentru a le scoate prin acesta; el îşi va acoperi faţa, ca să nu vadă pământul cu ochii săi.
13 Plasa mea o voi întinde de asemenea peste el şi va fi prins în cursa mea; şi îl voi aduce la Babilon în ţara caldeenilor; totuşi el nu o va vedea, deşi va muri acolo.
14 Şi voi împrăştia spre fiecare vânt pe toţi cei ce sunt lângă el pentru a-l ajuta şi pe toate cetele lui; şi voi scoate sabia după ei.
15 Şi ei vor cunoaşte că eu sunt DOMNUL, când îi voi împrăştia printre naţiuni şi îi voi răspândi prin ţări.
16 Dar voi lăsa câţiva oameni dintre ei, de la sabie, de la foamete şi de la ciumă; ca ei să vestească toate urâciunile acestora printre păgânii unde vor ajunge; şi ei vor cunoaşte că eu sunt DOMNUL.
17 Mai mult, cuvântul DOMNULUI a venit la mine, spunând:
18 Fiu al omului, mănâncă-ţi pâinea cu frică şi bea-ţi apa cu tremur şi cu grijă;
19 Şi spune poporului ţării: Astfel spune Domnul DUMNEZEU despre locuitorii Ierusalimului şi despre ţara lui Israel: Ei îşi vor mânca pâinea cu grijă şi îşi vor bea apa cu înmărmurire, pentru ca ţara lor să fie pustiită de tot ce este în ea, din cauza violenţei tuturor celor care locuiesc în ea.
20 Şi cetăţile care sunt locuite vor fi risipite şi ţara va fi pustiită şi veţi cunoaşte că eu sunt DOMNUL.
21 Şi cuvântul DOMNULUI a venit la mine, spunând:
22 Fiu al omului, ce este acel proverb pe care voi îl aveţi în ţara lui Israel, spunând: Zilele sunt prelungite şi orice viziune se sfârşeşte?
23 Spune-le de aceea: Astfel spune Domnul DUMNEZEU: Eu voi face acest proverb să înceteze şi nu îl vor mai folosi ca proverb în Israel; ci spune-le: Zilele sunt aproape şi împlinirea fiecărei viziuni.
24 Fiindcă nu va mai fi vreo viziune deşartă, nici ghicire linguşitoare în casa lui Israel.
25 Fiindcă eu sunt DOMNUL; voi vorbi şi cuvântul pe care îl voi vorbi se va întâmpla; acesta nu va mai fi prelungit, pentru că în zilele voastre, casă răzvrătită, voi spune cuvântul şi îl voi împlini, spune Domnul DUMNEZEU.
26 Din nou cuvântul DOMNULUI a venit la mine, spunând:
27 Fiu al omului, iată, cei din casa lui Israel spun: Viziunea pe care el o vede este pentru multe zile ce au să vină şi el profeţeşte despre timpuri îndepărtate.
28 De aceea spune-le: Astfel spune Domnul DUMNEZEU: Niciunul din cuvintele mele nu va mai fi prelungit, ci cuvântul pe care l-am vorbit va fi împlinit, spune Domnul DUMNEZEU.
|
|