|
Exodul Capitolul13 1 Şi DOMNUL i-a spus lui Moise, zicând: 2 Sfinţiţi-mi pe fiecare întâi născut, orice deschide pântecele printre copiii lui Israel, deopotrivă al omului şi al vitei: acesta este al meu. 3 Şi Moise a spus poporului: Amintiţi-vă această zi, în care aţi ieşit din Egipt, din casa robiei, pentru că prin tăria mâinii DOMNUL v-a scos din acest loc: nu se va mânca pâine dospită. 4 Astăzi aţi ieşit în luna Abib. 5 Şi va fi, când DOMNUL te va aduce în ţara canaaniţilor şi a hitiţilor şi a amoriţilor şi a hiviţilor şi a iebusiţilor, pe care el a jurat taţilor tăi să ţi-o dea, o ţară în care curge lapte şi miere, că în această lună vei ţine acest serviciu. 6 Şapte zile să mănânci azime şi în a şaptea zi să fie o sărbătoare pentru DOMNUL. 7 Azime să fie mâncate şapte zile; şi să nu fie văzută pâine dospită la tine, nici nu va fi văzută dospeală cu tine în toate hotarele tale. 8 Şi să arăţi fiului tău în acea zi, spunând: Aceasta se face din cauza a ceea ce DOMNUL mi-a făcut când eu am ieşit afară din Egipt. 9 Şi aceasta să îţi fie ca semn pe mâna ta şi pentru o amintire între ochii tăi, ca legea DOMNULUI să fie în gura ta, căci cu mână puternică DOMNUL te-a scos din Egipt. 10 De aceea ţine această rânduială la timpul ei din an în an. 11 Şi va fi, când DOMNUL te va aduce în ţara canaaniţilor, precum a jurat taţilor tăi şi ţi-o va da, 12 Că vei pune deoparte pentru DOMNUL tot ceea ce deschide pântecele şi fiecare întâi născut care vine de la un animal pe care îl ai; cei de parte bărbătească vor fi ai DOMNULUI. 13 Şi fiecare întâi născut al unui măgar să îl răscumperi cu un miel; şi dacă refuzi să îl răscumperi, atunci să îi rupi gâtul; şi tot întâiul născut al omului între copiii tăi să îl răscumperi. 14 Şi va fi, când fiul tău te va întreba în timpul care vine, spunând: Ce este aceasta? Că îi vei zice: Prin puterea mâinii DOMNUL ne-a scos din Egipt, din casa robiei: 15 Şi s-a întâmplat, când Faraon se încăpăţâna să ne lase să plecăm, că DOMNUL a ucis pe fiecare întâi născut în ţara Egiptului, deopotrivă întâiul născut al omului şi întâiul născut al animalului; de aceea eu sacrific DOMNULUI tot ceea ce deschide pântecele, fiind de parte bărbătească; dar tot întâiul născut al copiilor mei îl răscumpăr. 16 Şi va fi ca semn pe mâna ta şi ca fruntarii între ochii tăi; căci prin puterea mâinii DOMNUL ne-a scos din Egipt. 17 Şi s-a întâmplat, când Faraon a lăsat poporul să plece, că Dumnezeu nu i-a condus pe calea ţării filistenilor, deşi aceea era aproape; fiindcă Dumnezeu a spus: Nu cumva să se întâmple ca poporul să se pocăiască văzând război şi să se întoarcă în Egipt; 18 Ci Dumnezeu a condus poporul pe calea pustiei Mării Roşii; şi copiii lui Israel au urcat înarmaţi din Egipt. 19 Şi Moise a luat oasele lui Iosif cu el, pentru că acesta luase jurământ copiilor lui Israel, spunând: Dumnezeu cu adevărat vă va cerceta; şi veţi urca cu voi oasele mele de aici. 20 Şi au început călătoria lor de la Sucot şi au aşezat tabără în Etam, în marginea pustiei. 21 Şi DOMNUL a mers înaintea lor ziua într-un stâlp de nor, pentru a le conduce calea; şi noaptea într-un stâlp de foc, pentru a le dea lumină; pentru a merge zi şi noapte; 22 El nu a depărtat stâlpul de nor ziua, nici stâlpul de foc noaptea, dinaintea poporului.
|
|