|
|
Exodul Capitolul12
1 Şi DOMNUL le-a spus lui Moise şi lui Aaron în ţara Egiptului, spunând:
2 Această lună va fi pentru voi începutul lunilor; aceasta va fi prima lună a anului pentru voi.
3 Vorbiţi întregii adunări a lui Israel, spunând: În ziua a zecea a acestei luni îşi vor lua un miel, fiecare bărbat, conform cu casa taţilor lor, un miel pentru o casă;
4 Şi dacă este casa prea mică pentru acest miel, să îl ia şi vecinul său de lângă casa lui conform cu numărul sufletelor; fiecare conform cu mâncarea lui să vă faceţi socoteala pentru miel.
5 Mielul vostru să fie fără cusur, o parte bărbătească de un an; să îl luaţi dintre oi sau dintre capre;
6 Şi să îl păstraţi până în a paisprezecea zi a lunii acesteia; şi întreagă mulţimea adunării lui Israel să îl înjunghie seara.
7 Şi să ia din acest sânge şi să lovească sângele pe cei doi uşori şi pe pragul de sus al uşii caselor, în care îl vor mânca.
8 Şi să mănânce carnea în acea noapte, friptă cu foc şi azime; şi cu ierburi amare să îl mănânce.
9 Nu îl mâncaţi crud, nici fiert de loc în apă, ci fript cu foc; capul lui cu picioarele lui şi cu măruntaiele lui.
10 Şi să nu lăsaţi nimic să rămână din el până dimineaţa; şi ceea ce rămâne din el până dimineaţa să îl ardeţi cu foc.
11 Şi astfel să îl mâncaţi; cu coapsele voastre încinse, sandalele voastre în picioarele voastre şi toiagul vostru în mâna voastră; şi să îl mâncaţi în grabă; acesta este paştele DOMNULUI.
12 Pentru că voi trece prin ţara Egiptului în această noapte şi voi lovi pe tot întâiul născut în ţara Egiptului, deopotrivă om şi animal; şi împotriva tuturor dumnezeilor Egiptului voi face judecată: Eu sunt DOMNUL.
13 Şi sângele vă va fi semn pe casele unde voi sunteţi; şi când eu văd sângele, voi trece peste voi; şi când lovesc ţara Egiptului, plaga nu va fi peste voi, ca să vă nimicească.
14 Şi această zi să vă fie pentru amintire; şi să o ţineţi ca sărbătoare DOMNULUI prin toate generaţiile voastre; să o ţineţi ca sărbătoare printr-o rânduială pentru totdeauna.
15 Şapte zile să mâncaţi azime; chiar din prima zi să scoateţi dospeala afară din casele voastre, pentru că oricine mănâncă pâine dospită din prima zi până în a şaptea zi, acel suflet va fi stârpit din Israel.
16 Şi în prima zi să fie o adunare solemnă sfântă şi în a şaptea zi să fie adunare solemnă sfântă pentru voi; niciun fel de lucrare să nu fie făcută în ele, în afară de ceea ce fiecare om trebuie să mănânce, numai aceasta să fie făcută de voi.
17 Şi să ţineţi sărbătoarea azimelor; căci în chiar această zi eu am scos oştirile voastre din ţara Egiptului; de aceea să ţineţi această zi în generaţiile voastre printr-o rânduială pentru totdeauna.
18 În prima lună, în a paisprezecea zi a lunii, seara, să mâncaţi azime, până în a douăzeci şi una zi a lunii, seara.
19 Şapte zile să nu se găsească dospeală în casele voastre, pentru că oricine mănâncă ceea ce este dospit, chiar acel suflet va fi stârpit din adunarea lui Israel, fie el dintre străini, fie născut în ţară.
20 Să nu mâncaţi nimic dospit; în toate locuinţele voastre să mâncaţi azime.
21 Atunci Moise a trimis după toţi bătrânii lui Israel şi le-a spus: Alegeţi şi luaţi-vă un miel conform familiilor voastre şi înjunghiaţi paştele.
22 Şi să luaţi un mănunchi de isop şi înmuiaţi-l în sângele care este în strachină şi loviţi pragul de sus şi cei doi uşori cu sângele care este în strachină; şi niciunul din voi să nu iasă la intrarea casei sale până dimineaţa.
23 Pentru că DOMNUL va trece să lovească egiptenii; şi când vede sângele pe pragul de sus şi pe cei doi uşori, DOMNUL va trece peste uşă şi nu va permite nimicitorului să intre în casele voastre să lovească.
24 Şi să ţineţi acest lucru ca rânduială pentru tine şi pentru fiii tăi pentru totdeauna.
25 Şi se va întâmpla, când veţi fi venit în ţara pe care DOMNUL v-o va da, conform cu ce a promis, că veţi ţine acest serviciu.
26 Şi se va întâmpla, când fiii voştri vă vor spune: Ce înseamnă acest serviciu pentru voi?
27 Că voi veţi spune: Acesta este sacrificiul paştelui DOMNULUI, care a trecut peste casele copiilor lui Israel în Egipt, când a lovit egiptenii şi a eliberat casele noastre. Şi poporul a plecat capul şi s-a închinat.
28 Şi copiii lui Israel au plecat şi au făcut aşa cum DOMNUL poruncise lui Moise şi Aaron, astfel au făcut ei.
29 Şi s-a întâmplat, că la miezul nopţii, DOMNUL a lovit tot întâiul născut în ţara Egiptului, de la întâiul născut al Faraonului, care şedea pe tronul lui, până la întâiul născut al celui captiv care era în închisoare, şi tot întâiul născut al vitelor.
30 Şi Faraon s-a sculat noaptea, el şi toţi servitorii săi şi toţi egiptenii; şi a fost un mare strigăt în Egipt, pentru că nu a fost casă unde să nu fie un mort.
31 Şi el a trimis după Moise şi Aaron noaptea şi a spus: Ridicaţi-vă şi ieşiţi din poporul meu, deopotrivă voi şi copiii lui Israel; şi mergeţi, serviţi pe DOMNUL, aşa cum aţi spus.
32 De asemenea luaţi turmele voastre şi cirezile voastre, aşa cum aţi spus; şi plecaţi; şi de asemenea binecuvântaţi-mă.
33 Şi egiptenii erau stăruitori asupra poporului, ca să îi trimită afară din ţară în grabă; căci spuneau: Noi toţi vom muri.
34 Şi oamenii au luat aluatul lor înainte ca acesta să fie dospit, coveţile lor fiind legate în hainele lor pe umerii lor.
35 Şi copiii lui Israel au făcut conform cuvântului lui Moise; şi au luat de la egipteni bijuterii de argint şi bijuterii de aur şi haine;
36 Şi DOMNUL a dat poporului favoare înaintea ochilor egiptenilor, aşa că le-au împrumutat astfel de lucruri precum au cerut. Şi au prădat pe egipteni.
37 Şi copiii lui Israel au călătorit de la Ramses la Sucot, în jur de şase sute de mii, pe jos, care erau bărbaţi, în afară de copii.
38 Şi o mulţime amestecată s-a urcat de asemenea împreună cu ei; şi turme şi cirezi, chiar foarte multe vite.
39 Şi au copt turte nedospite din aluatul pe care l-au scos din Egipt, căci acesta nu era dospit, pentru că au fost aruncaţi afară din Egipt şi nu puteau întârzia, nici nu şi-au pregătit merinde.
40 Şi locuirea temporară a copiilor lui Israel, care au locuit în Egipt, a fost de patru sute şi treizeci de ani.
41 Şi s-a întâmplat la sfârşitul celor patru sute treizeci de ani, în chiar aceeaşi zi s-a întâmplat, că toate oştirile DOMNULUI au ieşit din ţara Egiptului.
42 Aceasta este o noapte de ţinut pentru DOMNUL pentru scoaterea lor din ţara Egiptului; aceasta este acea noapte a DOMNULUI pentru a fi ţinută de toţi copiii lui Israel în generaţiile lor.
43 Şi DOMNUL le-a spus lui Moise şi lui Aaron: Aceasta este rânduiala paştelui: Niciun străin nu va mânca din ea;
44 Dar servitorul fiecăruia care este cumpărat cu bani, după ce l-ai circumcis, atunci va mânca din ea.
45 Un locuitor temporar şi un servitor angajat nu vor mânca din ea.
46 Într-o singură casă va fi ea mâncată; să nu aduci nimic din acea carne afară din casă; nici să nu îi zdrobiţi vreun os.
47 Toată adunarea lui Israel să o ţină.
48 Şi când un străin va locui temporar cu tine şi vei ţine paştele DOMNULUI, toţi cei ai lui de parte bărbătească să fie circumcişi şi apoi lasă-l să se apropie şi să o ţină; şi va fi ca unul ce este născut în ţară: pentru că niciunul necircumcis nu va mânca din ea.
49 O singură lege va fi pentru cel născut în ţară şi pentru străinul ce locuieşte temporar printre voi.
50 Astfel au făcut toţi copiii lui Israel; precum DOMNUL poruncise lui Moise şi Aaron, aşa au făcut.
51 Şi s-a întâmplat, în chiar aceeaşi zi, că DOMNUL a scos pe copiii lui Israel din ţara Egiptului conform armatelor lor.
|
|