|
|
2 Corinteni Capitolul12
1 Fără îndoială, nu îmi foloseşte să mă laud. Fiindcă voi veni la viziuni şi revelaţii ale Domnului.
2 Am cunoscut un om în Cristos, acum paisprezece ani, (dacă în trup, nu ştiu, dacă afară din trup, nu ştiu; Dumnezeu ştie); unul ca acesta a fost răpit până la al treilea cer.
3 Şi am cunoscut un astfel de om (dacă în trup, dacă în afara trupului, nu ştiu; Dumnezeu ştie);
4 Că a fost răpit în paradis şi a auzit cuvinte de nespus, care nu este legiuit omului să le rostească.
5 Cu un astfel de om mă voi lăuda, iar cu mine nu mă voi lăuda decât în neputinţele mele.
6 Căci dacă aş voi să mă laud, nu voi fi prost, fiindcă voi spune adevărul; dar mă feresc, ca nu cumva cineva să mă considere mai presus de ceea ce mă vede a fi, sau de ceea ce aude de la mine.
7 Şi ca nu cumva să fiu înălţat peste măsură prin abundenţa revelaţiilor, mi-a fost dat un spin în carne, mesager al lui Satan, să mă lovească cu pumnii, ca nu cumva să fiu înălţat peste măsură.
8 Pentru aceasta, de trei ori am implorat pe Domnul, ca spinul să se depărteze de la mine.
9 Şi mi-a spus: Harul meu îţi este de ajuns, fiindcă puterea mea este făcută desăvârşită în slăbiciune. De aceea cu cea mai mare plăcere mă voi lăuda mai degrabă în neputinţele mele, ca puterea lui Cristos să rămână peste mine.
10 De aceea am plăcere în slăbiciuni, în ocărâri, în nevoi, în persecuţii, în strâmtorări, pentru Cristos; deoarece când sunt slab, atunci sunt tare.
11 Am devenit prost în laudă; voi m-aţi constrâns; fiindcă eu trebuia să fi fost recomandat de voi, fiindcă în nimic nu sunt în urma acestor apostoli, cei mai mari dintre cei mai mari, cu toate că nu sunt nimic.
12 Într-adevăr, semnele unui apostol au fost lucrate printre voi în toată răbdarea, în semne şi minuni şi fapte puternice.
13 Fiindcă ce este lucrul în care aţi fost inferiori faţă de celelalte biserici, decât că eu însumi nu v-am fost greutate? Iertaţi-mi această nedreptate.
14 Iată, sunt gata a treia oară să vin la voi; şi nu vă voi fi greutate, fiindcă nu caut ale voastre, ci pe voi, fiindcă nu copiii sunt datori să strângă pentru părinţi, ci părinţii pentru copii.
15 Şi eu, cu mare plăcere, voi cheltui şi voi fi cheltuit pentru voi; deşi cu cât vă iubesc mai mult, cu atât mai puţin sunt iubit.
16 Dar fie aşa, eu nu v-am împovărat; totuşi, fiind isteţ, v-am prins prin şiretlic.
17 Am câştigat eu ceva de la voi prin vreunul din cei pe care i-am trimis la voi?
18 Am rugat pe Titus, şi cu el am trimis un frate. A câştigat Titus ceva de la voi? Nu am umblat noi în acelaşi duh? Nu am umblat noi pe aceleaşi urme?
19 Din nou, credeţi că ne apărăm faţă de voi? Vorbim înaintea lui Dumnezeu în Cristos, dar le facem pe toate, preaiubiţilor, pentru edificarea voastră.
20 Fiindcă mă tem ca nu cumva, când vin, să nu vă găsesc aşa cum aş voi, şi eu să fiu găsit de voi aşa cum nu aţi voi; ca nu cumva să fie polemici, invidii, furii, certuri, vorbiri de rău, şoptiri, îngâmfări, răscoale;
21 Şi nu cumva, când vin din nou, Dumnezeul meu să mă umilească printre voi şi să deplâng pe mulţi care au păcătuit deja şi nu s-au pocăit de necurăţia şi curvia şi desfrânarea pe care le-au lucrat.
|
|