|
|
2 Cronici Capitolul30
1 Şi Ezechia a trimis în tot Israelul şi Iuda şi a scris scrisori de asemenea lui Efraim şi lui Manase, ca să vină la casa DOMNULUI, la Ierusalim, să ţină paştele pentru DOMNUL Dumnezeul lui Israel.
2 Fiindcă împăratul ţinuse sfat împreună cu prinţii lui şi toată adunarea în Ierusalim, să ţină paştele în a doua lună.
3 Fiindcă nu îl puteau ţine în acel timp, pentru că preoţii nu se sfinţiseră destul, nici poporul nu se adunase la Ierusalim.
4 Şi acest lucru a plăcut împăratului şi întregii adunări.
5 Astfel au întemeiat o hotărâre să vestească în tot Israelul, de la Beer-Şeba chiar până la Dan, să vină să ţină paştele pentru DOMNUL Dumnezeul lui Israel, la Ierusalim, fiindcă nu îl făcuseră de mult timp în acest fel precum era scris.
6 Astfel alergătorii au mers cu scrisorile de la împărat şi prinţii lui prin tot Israelul şi Iuda şi au spus conform poruncii împăratului: Voi copii ai lui Israel, întoarceţi-vă din nou la DOMNUL Dumnezeul lui Avraam, Isaac şi Israel, şi el se va întoarce la rămăşiţa voastră, care a scăpat din mâna împăraţilor Asiriei.
7 Şi nu fiţi ca taţii voştri şi ca fraţii voştri, care au încălcat legea împotriva DOMNULUI Dumnezeul taţilor voştri, pe care de aceea i-a dat pustiirii, precum vedeţi.
8 Şi nu fiţi îndărătnici, cum au fost taţii voştri, ci supuneţi-vă DOMNULUI şi intraţi în sanctuarul său, pe care l-a sfinţit pentru totdeauna; şi serviţi DOMNULUI Dumnezeul vostru, pentru ca înverşunarea furiei lui să se întoarcă de la voi.
9 Căci dacă vă întoarceţi din nou la DOMNUL, fraţii voştri şi copiii voştri vor găsi milă înaintea celor care i-au adus în captivitate, astfel ca ei să se întoarcă în această ţară, căci DOMNUL Dumnezeul vostru este cu har şi milostiv şi nu îşi va întoarce faţa de la voi, dacă vă întoarceţi la el.
10 Astfel alergătorii au trecut din cetate în cetate prin ţara lui Efraim şi a lui Manase chiar până la Zabulon, dar ei au râs pentru a-i batjocori şi i-au batjocorit.
11 Totuşi unii din Aşer şi Manase şi din Zabulon s-au umilit şi au venit la Ierusalim.
12 De asemenea în Iuda, planul mâinii lui Dumnezeu a fost să le dea o singură inimă pentru a împlini porunca împăratului şi a prinţilor, prin cuvântul DOMNULUI.
13 Şi mult popor s-a adunat la Ierusalim pentru a ţine sărbătoarea azimelor în a doua lună; era o foarte mare adunare.
14 Şi s-au ridicat şi au îndepărtat altarele care erau în Ierusalim şi toate altarele pentru tămâie le-au îndepărtat şi le-au aruncat în pârâul Chedron.
15 Atunci au înjunghiat paştele în a paisprezecea zi a lunii a doua, şi preoţii şi leviţii s-au ruşinat şi s-au sfinţit şi au adus ofrandele arse în casa DOMNULUI.
16 Şi au stat în picioare în locul lor, după felul lor, conform legii lui Moise, omul lui Dumnezeu; preoţii au stropit sângele pe care l-au primit din mâna leviţilor.
17 Fiindcă erau mulţi în adunare care nu erau sfinţiţi, de aceea leviţii aveau porunca să înjunghie paştele pentru fiecare ce nu era curat, să îi sfinţească pentru DOMNUL.
18 Fiindcă o mulţime de oameni: mulţi din Efraim şi Manase, Isahar şi Zabulon, nu se curăţaseră, totuşi au mâncat paştele în alt fel decât era scris. Dar Ezechia s-a rugat pentru ei, spunând: DOMNUL cel bun să ierte pe fiecare,
19 Ce îşi pregăteşte inima să caute pe Dumnezeu, DOMNUL Dumnezeul taţilor lui, chiar dacă nu este curăţat conform purificării sanctuarului.
20 Şi DOMNUL a dat ascultare lui Ezechia şi a vindecat poporul.
21 Şi copiii lui Israel care erau prezenţi la Ierusalim au ţinut sărbătoarea azimelor şapte zile, cu mare veselie; şi leviţii şi preoţii au lăudat pe DOMNUL zi de zi, cântând cu instrumente puternice DOMNULUI.
22 Şi Ezechia a vorbit inimii tuturor leviţilor care învăţau pe alţii buna cunoaştere a DOMNULUI; şi au mâncat în toată sărbătoarea de şapte zile, aducând ofrande de pace şi făcând mărturisire DOMNULUI Dumnezeul taţilor lor.
23 Şi întreaga adunare a ţinut sfat să ţină alte şapte zile; şi au ţinut alte şapte zile cu veselie.
24 Fiindcă Ezechia împăratul lui Iuda a dat adunării o mie de tauri şi şapte mii de oi; şi prinţii au dat adunării o mie de tauri şi zece mii de oi; şi un mare număr de preoţi s-au sfinţit.
25 Şi toată adunarea lui Iuda, cu toţi preoţii şi leviţii şi toată adunarea care a venit din Israel şi străinii care au venit din ţara lui Israel şi care locuiau în Iuda, s-au bucurat.
26 Astfel a fost o mare bucurie în Ierusalim, căci din timpul lui Solomon, fiul lui David, împăratul lui Israel, nu a fost ceva asemănător în Ierusalim.
27 Atunci preoţii şi leviţii s-au ridicat şi au binecuvântat poporul; şi vocea lor s-a auzit şi rugăciunea lor s-a ridicat la locul lui sfânt de locuit, la cer.
|
|